— 108 — Par fa sta cuièt il plui pizzul. Atòr atòr pai pradis'sìt al leve a spàs il gneurisìt ; chest lu à ciapàt, chest lu à eopàt, chest lu à fat euei, chest lu à mangiàt dut, e al pùar picinìn nance un freghenìn, intant che si dìs chest, si fai ghiti ghiti, in palme di man, al frutìn, e po, un a la volte, si to-cin i dcdùz scomenzànt dal poleàr e finìnt cui j>lui pizzul. Induvinei. Sflandór di nèf — ma nuli di levande, nidùt pai frèt — nò piardùt te ciarande, ma in tal cialdùt — donge la mé mamute. Lu sastu ce c’ al ò ? Jó la.... La regine disperade suspirave : « Ce ào di fa ? Ven 1’ unviar, e mi àn robade la pilizze ; va e no va che di frèt scugni muri » Ma un ciargnèl, di coce fine, cun cinc notis, lì par lì al salva la so regine. ft