— 209 — I provèrbios par due’. Cu’ 1* art e cui ingiàn si campe miez il an, cu’ l’art e cui mistìr si campe 1’ an intìr. Senze fature — no si fàs nuie. Al vai plui un a fà — che cent a comandà. La poltronarie jé la ciaf de misèrie. Par no lavora, i poltróns — aprofitin di dutis lis ocasions. Miei tart che nò mai. Bisugne bati par che vegnin a viarzi. Il mont 1’ è simpri biel par cui che lu sa cioli. 14 — Friuli.