— 10 — .Signor, e i deve i pi bici nemai da la so stale ; so fradi inveii al puartave al sacrifizi cliei pi ma-gris e pi bruz. Il Signor al ere tant agràt des ufiartis di Abèl che jerin fatis di cur ; e Cain al ere tart invidiós e al veve tanto rìibie j»arcè che il Signor i voleve pì ben a Abèl. Une dì, che al ciatà so fradi in t’ un lue dulà che nissùn lu viodeve, di tanto ràbie che al veve cuintri di lui, al lu copà a tra-dimcnt. Ma subite al ciapà pore dal Signor, e al lè a scuindisi in ta une buse indulà che nissùn lu podeve viodi ; e denànt de buse al pianta tantis spiuÌ9 parcè che nissùn podès entrà dentri. Il Signor che al sa e al viòt dut, al lu clama e ’a i domandi» parcè che al veve plantadis li spinis intòr di lui, « Par difìndimi des béstiis » à i rispundè Cain. « Tu is fat ben : chés spinis ’e servirán a incorona mio fi — ’ai disè il Signor — Ma indulà isal to fradi ? * Cain noi saveve ce ri-spuindi. E il Signor lu maludi. Quan’ che Cain al muri, al lò tal infiar, ma lui al clamave il Signór, e il Signor, in ricuart des spinis che al veve plantadis e che jerin destinadis a incorona so fi, al ordenà che ogni gnot Cain al podès saltà fur dal infiar par là in ta Lune a measedá lis spinis. — E cussi al sarà par l’etemitàt. Cui che al ciale fi» la lune, al cognòs tes sóa magli* Cain cun t’ un nraz di spinis su la schene. I cambiamenz di Zorùt. Sintin se sé» conten* : no ue» taropkrsto ; invece tane’ coni fa ;