INFLUENTA limbii romane asupra limbii ucrainene
147
sec. XVI, sau chiar de mai inainte (Sarovol's'kyj, 61). Cf. si toponimul Gurgulàt din Carpatii Nordici < v. rom. +gurgul'ât „gurguiat" < +gurgül' + suf.-ai. Sensul de „deal mai inalt“ exista si in romàna (DA, II, 329—330). Despre -a, vezi § 26.
     gurgulÿc'a, vezi gergel'ÿc'a. gui, vezi gûsa.
    güsa „umfläturä pe corp“, „cucui" —la hutuli fi in alte graiuri carpatice (Hrincenko, 352). Etimol. : < rom. güsä, cf. arom. güse „git“ (Papahagi, 509), alb. gushë (Miklosich, Fremdwörter, 19, EWSl., 81, Scheludko, 131, Petrovici, „Dacoromania“, X, 144), probabil < lat. geusiae „gitlej“, „beregatä“ (Meyer-Lübke, 320, nr. 3750, Bälg, etimol. recnik, 297). Al. Rosetti serie: „Ter-menul e cunoscut in bulgara, sirbocroatä, neogreaeä fi ungarä“ (Rosetti, II, 114). Ar trebui, deci, adäogat : ,,çi in ucraineanä“. Var.: gus. Despre rom. -ä > ucr. -0, vezi § 29. în dacorom., gu§ä e cunoscut in toate provinciile (ALRM II, h. 89).
    güscir' „guturai“ — in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Atlas Transkarp., h. 148, p.c. 166—168 si 200—212). Etimol.: < rom. güçter „infla-matie a mucoasei gitului“ < bg. giister „guster“. Despre evolutia sensului „gufter“ > „guturai“, vezi DA, II, 332—333. Var.: güstyr. güstyr, vezi güscir'
    gutéja „gutuie" (¿elechowski, 170). Etimol. :< rom. gutüi (Scheludko,
133)	< rom. dial. gutäie (cf. ALR, s.n., I, h. 207, p.c. 414) < gutii < lat. *cottaneus (Cioränescu, 386). Prin ucr. imprumutul a pätruns çi in rusä: gutij. Etimologia lui M. Va?mer care explicä termenul rusesc çi ucrainean prin germana (Vastner—Trubacev, 479), nu este convingätoare, càci niciunul dintre cuvintele germane citate de el ca punct de plecare pentru imprumutul in slava de est nu începe cu gut-, ca termenul din românà.
    guturâj „guturai“ — in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Atlas 7 ranskarp., h. 148, p.c. 198 fi 209, Izoglosy 18). Etimol. : < rom. guturai
<	lat. gutturalium < guttura „git“, „plisc“ (Candrea, Di ct. Ib. rom., 566). gyrlyga, vezi kyrlyh.
H
    hadzymka, vezi ädzymka.
    hadzüga „pin tinär, pinä la 3 metri inältime“ ; 2° ,,copac‘‘, tulpirä",
—	in graiurile hutule (¿elechowski, 134, Hrincenko, 265, Vincenz, 716, Ukr-russk. slovar', 310, cu ment, „regionalism“). Etimol. : < rom. häciügä „id.“, de origine necunoscutä (Kahizniacki, 16, Scheludko, 129, Cränjalä, 295, Hrabec, 38, Rosetti, V, 119). Pärerea cä, din contra, in românà cuvintul ar proveni din ucraineanä (Semcyns'kyj, 86), nu tine seamä cä rom. häciügä e cunoscut nu numai in Bucovina si Transilvania, ci fi in Oltenia (Candrea, Dict. Ib. rom., 567), pinä unde nu ajung isoglosele ucrainismelor din limba romänä. In afarä de aceasta, trebuie iä je t>nä ieamä fi de faptul, foarte important in cazul de fatä, cä ucrainenii nu au transmis românilor cuvinte cu momen-tana g. Despre dz < c, vezi § 22.