INFLUENTA LIMBII ROMANE ASUPRA LIMBII UCRAINE NE
117
    în Dictionarul etimologie al limbii romàne (Elemenlele latine), al lui I. -A. Candrea fi Ov. Densusianu, apärut numai pìnà la litera P (a putea), se ci-teazä sistematic cuvintele romànesti de origine latina pàtrunse in limbile vecine, printre care fi ucraineana. Si aici, ca si in toate studiile precedente, cuvintele ucrainene sìnt citate farà indicarea accentului. Eie sìnt reproduse in alfabetul ucrainean si cunrind destili de numercase inadvertente tehnice.
    Informatii si ccmentarii in plus fata de cele cuprinse in studiile mentio-nate apar în Dictionarul limbii romàne al Acadcmiei Remane (DA), care de asemenea citeazä cuvintele romànesti pâtrunse în l:mbile vecine.
    O	contribuée însemnata la cercetarea influentei românefti în ucraineana aduce ìn 1926 D. Scheludko, ìn articolul Rumänische Elemente im Ukrainischen, studiu concentrât fi bogat în fapte noi, bazat pe cele douä dictionare mari ale limbii ucrainene care apäruserä pînà atunci : cel al lui E. Zelechowski fi cel al lui B.D. Hrincenko.
    Dupa o expunere succinta asupra contactului etnie romàno-ucrainean de-a lungul timpului (cu trimiteri bibliografice), Scheludko ìncearcà sä con-struiascà un tablou de corespondente fonetice ìntre cele douä limbi, ceea ce deo-sebefte în sens pozitiv studiul säu de cele precedente. Felul ìn care a realizat insä autorul aceastä idee ridicä multe obiectiuni, din cauzä cä nu se tiñe seamä in suficientä mäsurä de particularitätile fonetice aie graiurilor românefti septentrionale. De ex., el stabilente cä rom. ä > ucr. a fi ilustreazä aceastä corespondentä cu ìmprumuturile papuéoja fi karaúí. Aceastä cores-pondentä ar putea însâ fi considerata valabilä numai daeä s-ar fti précis cä ucraineninii au împrumutat termenii românefti respectivi din graiurile în care à protonic se rostefte într-adevâr a. Dupa cum se ftie însâ, în multe gra-iuri românefti din Moldova fi Bucovina, cît fi din alte pärti, d protonic se pronuntâ, de fapt, a1. Prin urmare, cele douä cuvintepe care le citeazä Scheludko în sprijinul corespondentei fonetice amiritite s-ar putea în realitate sä fi fost rostite cu a protonic, iar nu eu à, chiar de românii care le-au transmis-ucrainenilor. Obiectii de aceea.si naturä ridicä fi alte corespondente fonetice.
    Pe de altâ parte, D. Scheludko nu tine seamä în mäsura cuvenitâ nici de particularitätile fonetice aie graiurilor ucrainene de sud-vest. De ex., cores-pondenta rem. o > ucr. o, stabilità de el, nu este exactà, càci autorul ei nu distinge pozitiile accentuate de cele neaccentuate, ceea ce îl obligà la derogàri în aparentâ inexplicabile : lok, pomána, dar kukiíc, muSíja, burdéj. El nu ob-servä cä rom. o protonic se mentine în ucraineanâ ca o, sau trece la u, în func-tie de fenomenul numit ukanie (cf. mai departe, § 14), cunoscut nu numai în ucraineanâ, ci fi în rusâ fi bielorusâ 2. Obiectiuni de aceeafi naturä ridicä fi alte corespondente fonetice romàno-ucrainene propuse c’e Scheludko, asupra cârora însâ nu ne mai oprim.
      1	Vezi Coteanu, 84—85, cu trimiteri la lucrSxi ale lui S. Pu^cariu, Iorgu Iordan $i Al. Graur In care se discuta acest fenomen. Cf. §i ALRM II, h. 8, Sunetul a in cuvintul pacluchios, de unde se vede c& in p.c. 95, 386 si 836 s-au notat rostiri cu a : paduchios.
    2	R. I. Avanesov, OncpKU no pycCKOU dua/teKmo/iozuu, Moscova, 1949, p. 107, E. F. K a r s k i j, Ee/iopyccbi. >/jnk OCAOPVCCKOSO iiapoda. HcmopunecKuu ouepK isyKOti 6eAO-pyccKoeo nibiKa, Moscova, 1955, p. 117.