416
ELENA LINTA
au dat cite 100 de galbeni fi mai bine unii » ; « toate le-au zidit egumenul Parthenie cu sutele ca celea de gaibini care sa da de la alti ctitori, care sint scrise in pomealnic»
    ìn privinta scriplorului principal al manuscrisului se poate afirma cu certitudine cà acesta a fost egumenul Parthenie, care a adus un aport remarca-bil, la dezvoltarea culturalà fi la crefterea importantei centrului de la Biseri-cani in secolul al XVII-lea2. In cei 22 de ani cìt a fost egumen al acestei mànàstiri (il gàsim inscris ca egumen in documentele din timpul domniei lui Miron Barnovschi) contribuie la màrirea numàrului càlugàrilor fi pune bazele unei fcoli de copifti3.
    Nu incredinteazà ìnsà nimànui realizarea pomelnicului ci inscrie personal, cu conftinciozitate, pe toti donatorii care au contribuit la ridicarea mànàstirii 4. Serie personal tot textul de bazà al Pomelnicului, adicà lista domnilor Moldovei fi a ctitorilor mànàstirii intr-o infiruire continuà, impàrtiti pe capitole, dupà pozitia socialà sau rangul bisericesc. Tot el serie fi partea a doua a Pomelnicului, care contine in genere aceleafi nume (precum fi altele) repartizate dupà sàrbàtorile ìn care se fac pomeniri. In aceastà parte insà, in multe cazuri serie doar titlurile sàrbàtorilor, làsind spatiu liber in care sà fie ulterior inscrise numele donatorilor. Unele din aceste rubrici au fost completate de scriptorii care au urmat, aitele au ràmas albe.
     Scriptorul II serie ìn a doua jumàtate a secolului al XVII-lea fi are doar
o	functie secundarà, deoarece nu serie text nou, ci completeazà numai textul lui Parthenie, suprascriind numele de familie, poreclele, functiile unor boieri sau locul de baftinà al unor ctitori.
     Scriptorii armatori adaugà nume fi danii la sfirsitul secolului al XVII-lea fi ìn secolul al XVIII-lea, completind spatrile albe, sau scriind pe margini, in scriere chirilicà cursivà.
     Scris la peste un secol fi jumàtate dupà cel al mànàstirii Bistrita5, Pomel-nicul de la Bisericani prezintà lista domnilor moldoveni de la Alexandru cel Bun (1400—1432) pìnà la Miron Barnovschi (1626—1629), insà cu omiterea domnilor de mai mica importanza. De exemplu, ìntre Alexandru cel Bun fi Stefan cel Mare nu mai sìnt trecute cele 7 domnii consecutive, in schimb, la domniile lui Alexandru Làpufneanu, Eremia Movilà, $tefan Tomfa fi Miron Barnovschi sint date fi amànunte privitoare la familiile acestora, ceea ce confirmà ìncà o datà epoca de scriere a Pomelnicului ìn primele trei decenii
1	N. I o r g a, op. cit., p. 238; Arhimandritul Partenie, op. cit., p. 21.
      2	«Acest egumen Parthenie, sà cunoa^te cà au fost om cuvios $i cà au fost avind $i càlu-gàri pe lìngà dinsul oameni cuvio^i $i vrednici, pentru cà dovedesc daniile ette s-au dat $i lucrurìle cìte s-au lucrat aici la Bisericani in zilele acelui rind de.càlugàri cari au fost in zilele egumenului Parthenie. Càci pìnà la acest egumen nu se aflà nimic fàcut aici la minà-stire, nici odoare ìn bisericà, nici inosii, nici scrisori pentru mosii » (Arhimandritul Partenie, op. cit., p. 15; N. I o r g a, op. cit., p. 237).
      3	« iyi multìme de càr^i sirbesti scrise de parinoti cari làcuea aicea pe vremea aceea » (Arhimandritul Partenie, op. cit., p. 16).
      4	De exemplu, despre Dumitrajco ijitefan, mare logofàt $i so^ia lui Maria se spune in cronica mànàstirii: « au murit ìntru acetati an amìndoi si i-au pus egumenul Parthenie la pomealnic» (N. I o r g a, op. cit., p. 239).
    5	D. P. Bodgan, Pomelnicul mindstirii Bistri/a, Bucure^ti, 1941.