362
G. MIHAILA
întîi grupul de 6 file (ff. 99—104) si apoi cel de 7 file (ff. 105—111). Cele doua grupe de file se încadreazà în fragmentul IX din editia prof. P.P. Panaitescu, çi anume în capitolul intitulât Caoko HJKaaiTtAiio |w H+rof koîkoakj kïv
Kh3A»KAiniOA\S CHS CKOÉA\S 0Iw(a)cÏK> H HHHW(m) 110 A\43*MIHHhlVA\'k k>kïh(a\) 0
a\a(c)tk,iih h o iioKCH (Cuvînt de învâtâturâ al lui Io Neagoe voievod câtre iubitul sâu fiu Teodosie çi alti unsi ai lui Dumnezeu, despre milostenie si împâ-care). Mai precis, grupul I, de 7 file, fâcînd parte toate dintr-un singur caiet, reprezintâ chiar lacuna marcata în editia prof. P. P. Panaitescu la p. 249, r. 35—36, fiind continuât exact de textul urmâtor (p. 249, r. 36—p. 250, r. 31, trad. p. 300, r. 31 — p. 301, r. 32) ; dupa acesta continua, la fel de exact, grupul II, de 6 file, care apartin altui caiet.
     în editia textului românesc a lui N. Iorga1, cele doua fragmente inedite cores-pund paginilor 238 (r. 4) — 243 (r. 2) çi 244 (r. 22) —249 (r. 14), iar în editia textului grecesc, tipàritâde V. Grecu2—paginilor 172 (r. 8), resp. trad. rom. p. 173 (r. 8) —176 (r. 39), resp. 177 (r. 35) çi 178 (r. 35), resp. 179 (r. 34) —184 (r. 28), resp. 185 (r. 26).
    însotind reproducerea textului de fotocopiile paginilor respective, am considérât potrivit sa adopt pentru transcriere un procedeu suficient de exact çi în acelasi timp simplu pentru tipografie çi pentru cititor ; am coborît în rînd, între paranteze rotunde, literele suprascrise, dar n-am întregit între paranteze drepte prescurtârile, întrucît astfel de întregiri pot fi uneori arbitrare çi sînt incomode la lecturâ ; am renuntat la accente si „spirite“, care de multe ori nu au nici o valoare, çi am modernizat punctuatia. în prezenta fotocopiilor — care permit specialiçtilor sa facâ cercetâri asupra grafiei, accentuârii etc. —, acest procedeu mi se pare mai potrivit nu numai pentru istoricii literari, ci çi pentru lingvistii care se ocupâ de gramaticâ, lexicologie çi fonetica (minus accentologia) ; transcrierea „fotografica“ a textului este foarte dificilâ pentru tipografie çi, în parte, chiar pentru cititor, în timp ce întregirea tacita a prescurtârilor — cum procedeazâ de obicei istoricii noçtri — face textul inutilizabil de câtre lingviçti. în foarte rare cazuri, am folosit, totuçi, parantezele drepte pentru a restituì unele litere, çterse din manuscris sau, în cazul traducerii, pentru a lâmuri mai bine sensul unei propozitii, întrucît aceasta este, pe cît posibil, exactâ çi adecvatâ textului original. De aceea ea este întrucîtva arhaizantâ3, càci am tinut seama de vechea traducere româneascâ din sec. al XVII-lea, utilizînd atît editia Iorga, cît si — prin bunâvointa colegului Dan Zamfirescu, care pregàteçte o editie critica a textului românesc — transcrierea manuscrisului nr. 109 de la Biblioteca Acade-miei R.S. Romania, Filiala Cluj (fost în biblioteca domnului Târii Româneçti Çtefan Cantacuzino, 1714—-1716).
    Fiind vorba aici de reproducerea a douâ mici fragmente, n-am crezut necesar a prezenta, fie si în rezumat, întreaga problematicâ îstorico-literarâ
     1	Invâtâturile lui Neagoe Vodâ (Basarab) càtre fiul sâu Teodosie, Vâlenii de Munte, 1910, care reproduce édifia eu totul imperfectà, „îndreptatà" de loan Eclesiarhul, la 1843.
    2	învâtâturile lui Neagoe Basarab, domnul Târii Românesti (1512—1521). Versiitnea greceascâ (Academia Românà. Studii çi cercetâri, LX), Bucureçti, 1942.
     3	Cf. observafiile lui Em. Bucufa, pe marginea traducerii lui V. Grecu. în articolul Un voievod filozof, reprodus în Pietre de vad, vol. IV, Bucureçti, 1944, p. 247 — 253.