276
ELENA DEBOVEANU
germane. Numàrul vorbitorilor de limbà polonà din aceastà localitate se ridica, in anul 1963, la aproximativ 300.
     Al treilea, in ordine cronologica, este grupul polonezilor de la Vicsani {dupa denumirea veche, Ruda), care s-au stabilii aici prin anul 1855, prove-nind clin imprejurimile Tarnowului. La Vicsani gàsim astàzi peste 40 de familii de polonezi, in mijlocul unei populatii romànesti si ucrainene.
    in preajma anului 1870, un numàr restrìns de colonisti polonezi s-a asezat printre romànii din Mihoveni. Astàzi intìlnim acolo numai citeva familii de polonezi care folosesc limba romàna nu numai in viata socialà, ci si in cea particularà.
     Cu 15 ani mai tirziu, in comuna Bulai ($i càtunele Moara si Frumoasa) la o distantà de aproximativ 8 km. de Mihoveni, s-a stabilii un grup mai números de polonezi. In prezent se gàsesc aici, in mijlocul vorbitorilor de limbà romànà, aproximativ 300 de polonezi.
     Cercetarea limbii polonezilor din reg. Suceava ne-a condus la stabilirea a patru graiuri, pe care le mentionàm in ordinea in care purtàtorii lor au venit pe teritoriul tàrii noastre:
     1) graiul de la Cacica; 2) graiul „góralilor" bucovineni; 3) graiul de la Vicsani ; 4) graiul de la Mihoveni si Bulai.
     Am vàzut cà vcrbitorii de limbà polonà din Moldova provin din diferite puncte ale Poloniei Mici. Aceastà regiune este puternic diferentiatà din punct de vedere lingvistic \ fapt care se reflectà si in structura graiurilor bucovi-nene. A^ziraa geografica r¿lativ dispersati a acestora in regiunea Suceava si influentele diferite ale msdiului lingvistic inconjuràtor explica, de asemenea, particularitàtile specifice fiecàruia dintre graiurile polone de la noi2.
     In cele ce urmeazà, vom ìncerca sà stabilim, pornind de la principiul genealogie, corespondentele lingvistice cu dialectele Poloniei Mici.
     In dialectología polonà sìnt menzionate, ca tràsàturi caracteristice celei mai mari parti a teritoriului malopolon: 1) asimilarea consoanei finale surde la vocala sau sonanta cuvìntului urmàtor; 2) trecerea vechiului a la o sau la un sunet intermediar intre a si o ; 3) fenomenul cunoscut sub numele de „mazurzenie“, care consta in ìnlocuirea alveolarelor sz, z. cz, di cu dentalele s, z, c, dz 3.
     Aceste tràsàturi sint reflectate, intr-o màsurà mai mare sau mai micà, in toate graiurile polone din Bucovina, cu exceptia celui de la Cacica. Astfel, prima caracteristicà — sonorizarea consoanei finale surde ìnaintea unei vocale sau sonate cu care incepe cuvintul urmàtor: a) in graiul „góralilor": xcei aby lys, naz nabily (S)4, pod okno, pod fusk o, vyl'ecala z renkuv i l'eci (PM) zanuz tom tam, iag < b¡ervovol (PL), iagh do¿3 na rose (Pt) ; (b in graiul de la
     1	Cf. K. N itsch, IVybór pism polonistycznych, t. IV, W roe la w-Craco via, 1958, p. 106; St. Urbañczyk; Zarys dialeklologii polskiej, ed. a Il-a, Varsovia, 1962, p. 86.
      2	Prezentarea acestor trásáturi se face ia articolul citr.t al Elenei Deboveanu si Stanislaw Gogolewski.
3	Cf. K. N i t s c h, op. cit., p. 37, 87, 90, 103; S t. Urbañczyk, op. cit., p. 82—89.
     4	Abrevien: Solone^ul Nou = S, Poiana Micului = PM, Plesa = Pl, Páltinoasa = Pt, Sulai = B, Mihoveni — M, Cacica = C, Vicsani = V.