CONTRIBUTI! LA STUDIUL L1TERATURII OMILETICE 321 Omilia despre apostolul si teologul loan. Deoarece este vorba de o omilie prea putin cunoscutà pina in prezent *, dar care ilustreazà acest gen de literatura, stàruim putin asupra ei chiar dacá mai departe dovedim cà nu apartine integrai lui loan Exarhul. In introducere, automi elogiazà ìnàltimea cugetàrii lui loan teologul si talentul sàu oratorie de apostol. Ioan e pasàrea inàltimilor, e vultur, e o tolbà mare de sàgeti. Invasatura lui inconjoarà pàmintul ca un tunet. E un leu preacurat, e o privighetoare cu glas bun, dulce. Cìntecul ìnvàtàturii lui a scos oamenii din pustietàti si din locuri grele 2. A aruncat mreaja de pescar, a pàràsit plasa fi s-a ocupat de lucrul evangheliei, intrecind pe Moise 3. Ca dovadà citeazà fi explica inceputul Evangheliei lui Ican : „La inceput a fost cuvintul...“ pe care-1 repetà din cind in cind in cursul ccmentariului. Automi nu ocolefte problemele subtile de teologie fi filosofie ca notiunea de timp, raportul intre Dumnezeu tatàl fi fiul, arata insufirile si atributiile fiecàruia, importanza botezului, a evangheliei vestita prin glasul puternic de leu al lui loan, ridicat contra pàginilor, Evreilor fi ereticilor 4. Arata apoi intr-un stil lapidar, povestitor, faptele minunate sàvìrfite de Ioan in indelunga sa viatà. Ilustreazà metoda activitàtii apostolice a lui Ioan, povestindu-ne simplu dar captivant in partea a Il-a a omiliei, despre un tinàr ales de Ioan ca sà devinà bun creftin. ìn acest scop, 1-a incredintat episcopului cetàtii. Tinàrul insà la un timp dupà botez s-a intovàràfit cu alti oameni rài, s-a dedat la betii, la desfriu, la jafuri de case fi morminte fi fiind voinic fi puternic a devenit càpetenia unei cete de tilhari, din muntii din imprejurimile cetàtii. Revenind dupà mai multi ani Ioan, si aflind situatia de la episcop s-a dus in munti dupà tinàr fi 1-a readus pe calea cea dreaptà. Dialogul, simplitatea povestirii acestei intimplàri urmeazà ritmat, dramatic, stilul evanghelic fi al celor mai vechi legende sau vieti de sfinti, bine cunoscute lui Climent Alexandrinul, care ne-a làsat aceastà istorisire la sfirfitul omiliei : Care bogat se va mintuil íntr-o altà istorioarà Ioan Exarhul ne povestefte apoi ìn acelafi stil simplu cum Ioan Evanghelistul a dàrimat templul zeitei Arthemida fi a ìnviat pe fratele preotului acelui templu, atràgìndu-1 la creftinism impreunà cu o multime mare de noroade, care striga: „Mare este Dumnezeul lui Ioan". Ni se povestefte apoi cum s-a sfìrsit Ioan Evanghelistul ìn Efes la adìnci bàtrinete, cul-cìndu-se de viu in mormint, unde a faptea zi nu a mai fost gàsit de ucenici. Pe mormint s-a fàcut o bisericà ai càrei preoti sàvìrfesc minuni cu ajutorul tàrinei de pe mormintul lui Ioan. Aspectul arhaic al stilului fi limbii consti-tuie incà o dovadà cà este o omilie alcàtuità dupà izvoade foarte vechi de acest mare càrturar in epoca de ìnflorire a literaturii bulgare de la sfirsitul 1 A fost semnalatá prima oará de loan Iufuín lucrare Sbornicul lui Gherman, «Ortodoxia», XII, 1960, Nr. 1. 2 „... Ioam. vysocé par$ i 6reh>, Ioam, velikyi tul'b, nevédyi íto estb trudi ili pokoj Ioant synb gromnyi, egoze uéenie jako gromt ObteCc vs? zem?, préíistyi hvb, dobro glasnyi slavej, iíe zvisdaniemb rehSe pravymt uíeniemt i spregunb i is pustyrib izvede íelovéky post-yne bo pregynq s... si> bo sladkoslovyi". Sbornicul lui Gherman, í. 90 v. 3 „... prénde rybarb byvb. I mr§z