CONTRIBUTI! LA STUD1UL L1TERATURII OMILETICE
333
adjective urmau si declinarea substantivelor : prinesb bruta mrtva (39 v) „a adus pe fratele mort“ ; miluj mç nemostna (38 v) „miluieste-ma pe mine nepu-tinciosul“ ; drugb i Ijublenikb (36 v) „prieten si iubitor“.
    Sint frecvente insa si adjectivele ca si participiile in forma mai noua pronominalâ sau lunga : précistyi (30 v) „preacuratul" ; vetbchyi zuvetb ,,Ve-chiul Testament“ ; velikyi tulb (—0 v) „marele vultur" ; veleglusnyi Uve (36 v) „leule, cu mare glas“.
    Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint adjectivele cu sufixul -enb : nebesem „ceresc" ; podobenb estb (35 r) „este asemânâtor, cuvios“ ; navycenb nepodobenb (34 v) „obisnuit, invàtat, necuvincios ; istovenb (34 v) „obosit, istovit“. Altele, mai rare, au forma lunga : istenyi (33 v) „adevàrat", sau cu
o	nuantà de participiu trecut pasiv : blugoslovetib (32 v) „binecuvintat“.
    Sint atestate $i adjectivele posesive : in -skb : stromuUskyi (38 v) Stro-matul ; slovo ocskago (31 v) „cuvintul tatalui" ; pesbkb morskyi „nisipul marii" (39 v) ; in -ovb\ apostolovu telu „trupul apostolului“ (40 r) ; in -jb\ rabb bozii „robul lui Dumnezeu", preot“ (39 v) ; zrbóé bruta (39 v) ,,pe fratele preotului pagin". in -in& : o crkvisti Artheminé (38 v) „despre templul Arthemei".
    Arhaice çi caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si pronumele neho-tàrite : Cbso „ceva“, sau in forma negativa : nicbsoze ne bystb (32 v si 40 v) „nu a fost nimic“ ; ¿bsomu „de ce, càrui fapt“ (40 v), si eterb, eteri (nécii) „unul, oarecare“ (37 r), sau inomu „altuia“ (40 v).
    Alte pronume démonstrative au forme tipice bulgaresti: vb tbzde denb (40 r) „in aceeasi zi“. Arhaism e §i forma i ,,pe el“ in loc de ego : vb crkvi i vbvede (38 v) ,,1-a dus in bisericà". Pronumele kakyi ,,ce fel“ e atestat ìntr-o forma cu palatalizare neobisnuita : kuko,ili kucénib obrazomb (37 v) „cum, sau in ce fel“. Sint atestate doua numerale adverbiale cu fonetism bulgaresc : cetyrizdi „de patru ori" ; mnogazdi „de multe ori“.
    Sistemul verbal impresioneazâ pe cercetàtor prin marea frecventa a parti-cipiilor in forme nazalizate, in -IbSb si citeva aoriste tari si sigmatice. Ex. : „... i mrëzQ otvrbgb i trbstb ostavlb içsç po eyuggelie (30 v.) „si a aruncat na-vodul si a pàràsit trestia, s-a luat de evanghelie".
     Cele mai frecvente sint participiile tr. 1. a in ~(v)b. Ex. prisedb (30 v) „a venit (venind) ; odeavb sg (32 r) ,,s-a imbracai“ ; byvb „a fost" etc. Sau in forme lungi : vidévyi (35 r) ,,cel care a vazut" ; nevédyi cto... (30 v) „care nu a çtiut câ" ; Ijubivyi tç (41 r) „care te-a iubit" ; prebyvaç „trâind (fiind) acolo“ in trecut.
     Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si particpiile tr. a. 2-a in -Ih declinate uneori ca si cele in -(v) b : sbvbkuplbsç (37 v) ,,s-au strins, s-au ingrà-madit“. Obisnuit, aceste participii exprima perfectul compus atit singure, cit si cu copula : aste estb umrlb „dacâ a murit“.
    Sint frecvente si partie, prezente. Povëdaçi (30 v) ,,cel care spune, spu-nind“ ; rékqstb (41 r) „zicind“ ; sqì (32 v) „fiind“ si sçsti (31 r) ; glagolçstçç „cel care vorbeste“.
    Participiile prezente pasive sint mai rare: znajemb vsemi bçdet „va fi stiut de toti“ ; vedonib (313) „cel stiut de altcineva" ; neotdelimo (31 v) „cel neinteles si nedespàrtit (de altcineva) etc.