CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE
319*
     Adjectivele posesive in -jb sint preferate fata de cele in -skb. Ioan Exar-hul spune celovéci (241 v) nu celovéceskb „omenesc". Cele in -skb au o forma dialectalà in -st : Iordanstéj „a Iordanului“ etc.
     In sintaxà sint caracteristice constructiile bulgàrefti cu da urmat de in-dicativ. Exprimà de obicei scopul, sau o poruncà, o dorintà. Ex. : „... da otecb-sanib VbZglasitb ,,ca tatàl insusi sa strige“ (242r). Ori: „da egda imqtb ... to uvedgtb ca dacà cumva au... atunci sa aducà“.
     O	alta caracteristicà sint constructiile sintetice cu dativul absolut fi mai rar genitivul absolut ori dativul cu infinitivul, care e o calchiere a constructiei acuzativ cu infinitiv din originalul grecesc. Ex.: dobro est namb zdé byti1 — este bine ca noi sa tràim aci“. KctXóv ècmv finfig d>8e efvai. Dativul cu infinitivul urmeazà deci dupà un verb impersonai : e bine — e frumos sa... ; Dativul absolut exprimà o propozitie circumstantialà de timp : Ex. : sqsìu emù (240v) „in timp ce el era“ ; takoze semu byvbsu trébé, bystb vodecb bezb grécha (240v).. De asemenea dupà ce acesta a avut nevoe (sau“ ... a adus jertvà, s-a pocàit), a fost conducàtor fàrà de pàcat.“ Propozitiile conditionale cu aste „dacà“ redau pe cele cu si din latinà : Si non erat caro... aste ne bi Vbplbtilb „dacà nu s-ar fi intrupat“.
     In lexic sint caracteristice cuvintele arhaice fi dialectale frecvente in operele lui Ioan Exarhul, aitele insà se ìntìlnesc numai in aceastà omilie.Iatà cìteva substantive : krqtnia (244r) „fiere“, in alte versiuni slave ale acestei omilii e zlbCb (Ms. 138 Acad. R.S.R) séni (243v) gr. aicr|va „colibe“ — sinonim cu chramy (244r) ; lépota (243r) „frumusete“ ; vladika „stàpinitor, Dumnezeu". E in antitezà cu povinnikb „supus“. Ex. Vladika a ne povinnikb (245r). ìn alte versiuni se spune acelafi lucru prin participii : obladaqi a ne obladaemb (Ms. 138 Avad. R.S.R). „Stàpinitor dar nu stàpinit“. Exarhul mai spune: Gospodb-a ne robb „Domn dar nu rob“ (245v) ; prichodnie (241 v) „venire“, ìn alte versiuni slave e pri§estvie\ brenie „tinà“ (247v). In alte versiuni slave e kalb „noroi“. Sau prèpona (247r) fi nu zavésa „cortinà, catapeteasmà“. Unele cuvinte compuse sint calchiate: nedomocedecb sau nedomorodecb ca in alte versiuni „neautohton, stràin“. Eteri (241r) „unii“ e un arhaism frecvent ìn slava moravà. Mai tirziu s-a spus nécii „unii, oarecare" ; vetbchb „vechi“ nu spune starb. E in antitezà cu novb : vetbchyi fi novyi zakonb (243v) „legea veche fi nouà."
     Ca adverbe mentionàm dzélo „foarte“ ; vysoko dzélo (241r) „foarte ìnalt“ sau: dzélo svéne estestva bozija est* (242r).
     Mai caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint drévle „mai mult" ; niné „acum" fi mai ales tacé (241r) „apoi“ —sau tate (241r). In alte versiuni e po — „dupà, apoi“; tbciq „numai“ (243r).
     Cauzalitatea se exprimà atit prin conjunctii cunoscute in slava veche ca bo, sego radi (241 v), dar fi prin délma care cere obiectul ìn genitiv fi in proclizà ca fi radi. Ex. : ceso nepodbqlb nas Ubogy ich délma (246r) de ce sà nu ne supu-nà (dea) pe noi sàrmanii din cauza lor — pentru ei“. Sau : nq voleq svoeq spas-enija délma celovecéskago (242v) ,,ci prin voia sa pentru mintuirea oamenilor“.
     1 Matei XVII, 4; Luca, IX, 33.