464
D0R1N GÀMULESCU
      Cu toate acestea, in generai vorbind, cercetarea cuvintelor explicate prin etinionuri slave duce la constatarea cà, în ansamblu, fondul lexical de origine slavà al limbii romàne este re-prezentat in DLRM in mod just, in sensul cà sint rare cazurile cind un cuvint de origine slavà n-a fost explicat printr-un etimon slav. Dar nu tot aça stau lucrurile dacà, cercetind mai indeaproape acest fond, incercàm sà stabilim, pe baza datelor oferite de DLRM, contribu-^ia fiecàrei limbi slave in parte la ìmbogà^irea lui (in cazul de fa^à — contribufia limbii sir-bocroate).
      Este indeobçte cunoscut faptul cà cuvintele de origine slavà care dau un colorii deose-bit limbii romàne au un caracter autohton. Eie au pàtruns in limba romanà de la slavii care au tràit timp indelungat, cu multe secole in urmà, pe teritoriul (àrii noastre çi care, in conditile simbiozei romàno-slave, çi-au adus o contribuée insemnatà la làrgirea fondului lexical al limbii romàne. Limba aceastor slavi, numidi $i slavi dacici *, a fost foarte apropiatà de cea a slavilor de sud ?i mai apropiatà (dacà nu identicà), judecind dupà reflexele * t’ > St, d’ > id (?i alte particularità^i), de cea vorbità de bulgarii ràsàriteni. Aceasta ne dà dreptul sà citàm pentru explicarea etimologiilor cuvintelor din fondul vechi slav al limbii romàne in primul rìnd termenul corespunzàtor din limba veche bulgarà.
     Acest fapt a condus pe membrii colectivului de etimologii al DLRM sà adopte indicabile ,,bg., sb“ ,,sb., bg.“ 2 pentru explicarea etimologiei a aproape 200 de cuvinte intrate in limba romanà, in marea lor majoritate, de la slavii dacici (vezi, de pildà, p. 463 nota 12) s. Cà acest mod de notare nu este cel mai nimerit rezultà uçor dacà ne punem ìntrebarea cum vom nota atunci cuvinte ca, de ex., corina, care are intr-adevàr o etimologie dublà — bulgà-reascà ?i sirbocroatà4. Ceea ce ne intereseazà aici este insà constatarea cà trebuie exclusà contribu^ia sirbocroatà (çi respectiv bulgarà) la cele mai multe din cuvintele din DLRM ur-mate de indicabile ,,bg., sb." ,,sb., bg", ìn^elegìnd in aceste cazuri doar cà cuvintele respective se aflà cu formà çi ìn^eles apropiat in cele douà limbi citate.
     ìn felul acesta, numàrul de cuvinte din DLRM care trebuie înÇelese ca fiind datorate limbii sirbocroate, sau çi ei (ìn cazul cuvintelor cu etimologie multipla) scade sim^itor. El scade çi mai mult dacà nu luàm ìn considerale nici cuvintele urmate de indicaci in care avem ,,(sb.)‘‘, — de ex. „magh. (sb.)“, ,,tc. (sb.)“ etc., precum ?i pe cele precedate de „comp.“ Dar si aça el continua sà ràmìnà ridicat (220) 6, ^inìnd seama de natura materialului lexical cuprins in DLRM.
      Influenza limbii sirbocroate asupra limbii romàne s-a manifestat ìntr-o màsurà mai mare in partea de sud-vest a ^àrii, unde au existât condili pentru contactul direct dintre cele douà limbi. Imprumuturile efectuate aici, deçi numeroase, au totusi un caracter dialectal 6 si nu au fost cuprinse decìt in micà màsurà Sn DLRM. Pe de altà parte, influenza sìrbà càrturà-reascà a làsat pu^ine urine ìn lexic, fiind mai evidentà in ortografia 7 textelor scrise in limba slavonà. Despre o altà influenza sirbocroatà care sà fi làsat urme importante in lexicul limbii romàne contemporane (oglindit in DLRM) nu poate fi vorba. Factori de naturà isto-ricà nu o justificà.
       1	Vezi S. B. Bernstein, A existât oare o lirnbd aparte daco-slavd? (Ràspuns academicianului Al. Rosetti), ìn SCL, XIII, 1962, nr. 2, p. 149.
      2	Acest procedeu a fost adoptat ìn DLRM mai cu seamà pentru cuvintele despre care nu existà siguran^à cà au fost atestate in textele vechi slave din sec. X —XI. Vezi G. M i h à i 1 à, op. cit., p. 217. în caz contrar (çi nu nurrtai atunci), sìnt folosite alte procedee ca, de pildà, ,,slav. (vsl.)“, ,,slav. (vsl. ; bg., sb)“ etc. Despre neajunsUrile acestei notàri vezi tot G. M i h à i 1 à, op. cit., p. 218. E interesant de observât cà prof. Dimitrie Macrea numeste (vezi op. cit.) aceste cuvinte „bulgaro-sîrbeçti“, ceea ce ar permite sà se ìnjeleagà cà ele ar avea o etimologiti dublà.
       3	O bunà parte din aceste cuvinte sìnt enumerate de O. Densusianu ìn Istoria limbii romàne, Bucureçti, 1962, p. 234—236, áltele au fost studiate de G. Mihàilà in lucrarea Imprumuturi vechi sud-slave in limba romànà, Bucure-?ti, I960.
        4	Vezi Acad. E m i 1 Petrovici, Raportul dintre izoglosele dialectale slave si izoglosele elementelor slave ale limbii romane (ìn legàturà cu Atlasul lingvistic slav), in Rsl., VII, Bucure§ti, 1963, p. 17.
      5	Un numàr mai mare de cuvinte au primit etimologie sìrbpcroatà in CADE (vezi I. A. Candrea, Dic-tionarul limbii romàne din trecut pi de astdzi. Dictionarul Enciclopedie ilustrat, Cartea Româneascà“, Partea 1, Bucu-reçti, 1931). Dupà numàràtoarea efectuatà de D. Macrea, el se ridica la 484, la care se adaugà 315 derivate, cee? ce'reprezintà 1,8% din totalul cuvintelor cuprinse in Dictionar. Vezi D. Macrea, Fizionomia lexicald a limbii romàne, ìn * Dacoromania » X, partea II, 1943;' p. 3&3j. faptdi’cà acesf dic^ionar ìnregistreazà mai mult material dialectal justificà ìnr-o oarecare màsurà acest numàr.
       6	Vezi articolul ri.óstru, fmprumUturi sìrbùcrodte in Bànat (pe baza ALR), in Rsl., X, 1964, p. 209 — 229 çi bibliografia citata acolo.	^
       7	Vezi Acad. Al. Rosetti, trofia.' limbii romàne, yoT.:;IIIj Lincile slave meridionali’ (sec. VI—XII), ed. a -cincea revàzui? si adàugitî», Buéùrèçt'i, 1§C>4, p. 84.;'^	' •	. .