270
TH. N. TRÂPCEA
    Pe lîngâ cele generai cunoscute în dialectul stokavian ekavian, Pavle Ivié a stabilii reflexe noi ale iatului in graiul muntenegrenilor si anume ei §i i. Deosebit de aceasta, noi am constatai la Cralovat, pronuntarea lui ë ca é, semn prin care notâm o vocalà centrala, eu nuantâ anterioarâ 1, intre â si ê din sistemul fonetic al limbii romàne. Am întîlnit aceasta rostire in cuvintele : Bêlic, blëd „palid“, lëv „stîng“, pléva „pleavâ“, sêca „mâcel“.2
    Vocala o este diftongatâ in urmâtoarele cazuri’ boug, lit. bog „Dumnezeu“, koundir, lit. kondir „clondir“, koundak, lit. kondak „hainà scurtâ“, poud, lit. pod „podea" ; cf. çi koupila, lit. kupila „cumpâratà“.
     Poate fi relevât caracterul silabic al lichidei r in cuvinte ca : trsti, lit. iresti „a scutura“, vrtenka, lit. vretenka „roata morii“, krlatica, lit. krilatica „zmeu“, vrtence, lit. vretence „vîrtelnitâ“, krsiti, lit. kresiti „a stropi". în schimb, ea este urmatâ de o vocalà în cuvintele ca : grek, lit. grk „grec“, gromi, lit.grmi „tunâ", krestiti, lit. krstiti „a boteza".
    în privinta consoanelor, se constata confundarea lui c eu c (çi invers), — fenomen cunoscut si in alte graiuri din Banat3. Fata de sonorele d si di si surdele c çi c din limba literarâ, în graiul muntenegrenilor constatâm la sfîrsitul cuvin-telor pronuntarea unui : i éeki, lit. eekie „ciocan“, trubal, lit. trubac „gornist", haikai, lit. haikac „gonaci“ ; smei lit. smeâ „brunet“, „castaniu", rii, lit. rid „murg“, smui, lit. smud „salâu“, japunie lit. japundzé „giubea“, „surtuc“ sereia, lit. seredza „ferigea".
    în mod obisnuit j se transforma în semivocalâ i : divoika, lit. devojka „fatâ“, visiii, lit. viSiji „mai sus“, vuciii, lit. vueiji „al lupului“, meciii, lit. meciji „al ursului".
    Consoana surdâ h, la începutul cuvîntului, s-a pierdut în mod obisnuit, deçi nu întotdeauna : (h)leb „pîine", (h)rana „frig", (h)rana „hranâ“, (h)artija „hîrtie“, (h)imka „movilâ“ ; în schimb, la sfîrsitul cuvîntului h s-a transformat în v : kozuv „cojoc“, trbuv „burtâ", prav „praf“, vrv „vîrf“. Consoana v este eliminata in genere în grupurile kv si gv : treska, lit. breskva „piersic“, koeka, lit. kvocka „cloçcâ“, kaki lit. kakvi „ce fel", gozden, lit. gvozden „de fier“, krga, lit. kvrga ,,nod" etc.
    în grupul consonantic ps, ultima consoana s-a transformat în c : pceto, lit. pseto „cîine", peina, lit. psina „dulâu, pcogonja, lit. psogonja „râtâcitor“, pcujem, lit. psujem „înjur“. De mentionat câ aceasta trâsâturâ este specifica graiurilor vorbite în regiunea Kosovo-Metohija.
    Un fenomen freevent în graiul muntenegrenilor este metateza : gabrn, lit. bagren „salcîm", svabda, lit. svadba „nuntâ“, poimen, lit. poénem „încep“ etc.
    O	trâsâturâ fonetica marcantâ în graiul muntenegrenilor se întîlneste în cuvintele lojza, lit. loza „vitâ de vie“, grojze, lit. grozde „struguri“, klajze.
     1	Ivan Popovic, Istorija srpskohrvatskog jezika (Istoria limbii sirbocroate), Novi-Sad, 1955, p. 77, 11 notcazä ca 9.
     2	Constatarea mi-a fost confirmatä si de Jiva Popovici, vezi p. 1 nota 5.
     3	C. Conka, O nekim osobenostima srpskog govora u srednjem severu delu rumunskog Banata (Despre unele particularitäti ale limbii sirbesti din partea de mijloc a Banatului románese de nord) ln „Novi- 2ivot“ 1959, p. 102; P. Ivié, Die serbokroatischen... p. 237, cxisten^a lui dialecto-
ogul iugoslav o atribuie influcn^ei limbii romane.