512
CRITICA 5¡ BIBLIOGRAFIE
Din corespondenfa lui C. Jireéek cu L. Miletici aflàm interesul pe care il manifestau ei fafà de acest manuscris. Adresìndu-se lui Miletici fi precizînd cà pentru istorici este mai prefioasà publicarea textului decìt a miniaturilor, Jireòek ìi cerea informaci în legàturà cu édifia criticà pe care o pregàtise loan Bogdan fi o tipàrise pe la 1900 fi care a apàrut abia dupà moartea marelui slavist *.
     Trecìnd la datarea manuscrisului, ìn raport cu data manuscrisului de la Moscova (scris ìntre sfìrfitul anului 1344 fi primàvara anului 1345), Duicev conchide cà manuscrisul din Biblioteca Vaticanului a fost copiât fi ìmpodobit la sfìrfitul primàverii sau ìn cursul verii anului 1345. El a fost destinât aceluiafi suveran, precum dovedesc cele trei portrete ale lui, in miniatura, fi unele amànunte din text, ca fi semnàtura (p. XXXV).
     Relevìnd importanza traducerii cronicii ca unul dintre cele mai prefioase monumente ale culturii bulgare din evul mediu — I. Duicev aratà cà édifia fototipicà poate sluji de temelie pentru o nouâ édifie criticà. De asemena el insistà asupra importanti excepfionale pe care o prezintà manuscrisul pentru studiul paleografiei bulgare fi a celei slave chirilice ìn generai.
     înceeaceprivefteminiaturile, I. Duicev aratà cà eie prezintà deosebit Ínteres nu numai pentru arta slavà medievalà, ci fi pentru cea bizantinà, deoarece este ftiut faptul cà nici una din copiile textului grecesc nu este insolita de miniaturi. Ìriconcluzie, manuscrisul din Biblioteca Vaticanului este unul din cele mai rare fi remarcabile monumente literare, paleografice ale vechii culturi bulgare.
     Încadrîndu-se in acfiunea de publicare a monumentelor limbii bulgare vechi, promovatà cu fermitate de Academia Bulgara de Çtiinfe, dornicà sà lichideze in timp scurt golurile ce se mai menfin in acest domeniu, édifia fototipicà a Cronicii lui Manasses, îngrijità de I. Duicev, reprezintà o contribuée deosebit de interesantà fi valoroasà, un prefios instrument de lucru pentru toti cei ■care se ocupà cu studiul textelor slave vechi. Aceastà edifie intereseazà ìn mod deosebit pe cerce-tàtorii romàni, ftiut fiind cà Manasses in versiunea medio-bulgarà a exercitat o influenza aprecia-bilà asupra istoriografiei moldovene, fi cà a fost tradus de Moxa, in Tara Romàneascà, la 1620.
LUCIA DJAMO-DIACONITÀ
Bronislaw Wieczorkiewicz, Gwara Warszawska dawniej i dzis, Varsovia, 1966, 407 p.; Bronislaw Wieczorkiewicz, Slownik gwary warszawskiej XIX wieku, Varsovia, 1966, 487 p.
      Dialectele sociale au atras de mult asupra lor atenfia oamenilor de ftiinfà. De pildà, argoul a fost remarcat ìn diferite tratate in Germania — in secolele XIII — XIV 2, in Franfa — In secolele XIV—XV 3, in Anglia —- in secolul XVI 4.
      Faptul existenfei unor limbi „secrete“ a fost recunoscut fi de càtre clasicii marxism-leni-nismului. V. I. Lenin, ìn lucrarea intitulatà Dezvoltarea czpitalismului in Rusia, vorbefte despre o limbà aparte a meftefugarilor, a tàranilor ìn Rusia de dinainte de revolutie. Exista o literatura ftiinfificà voluminoasà privind diferitele tipuri ale dialectelor sociale 5.
      Cele douà lucràri recenzate ale lingvistului polonez fac parte dintre primele cercetàri mai insemnate efectúate ìn Polonia ìn domeniul dialectelor sociale, defi acestea din urmà erau demult cunoscute prin intermediul literaturii artistice fi al publicisticii.
Lucrarile de acest gen prezintà, fàrà ìndoinlà, un Ínteres considerabil pentru studierea sociologici limbajului, a càrei importantà a fost uneori ignorata. Teza lansatà de I. V. Stalin
      1	Vezi Cronica lui Constantin Manasses, traducere medio-bulgara fàcutà pe La 1350, Text §i glosar de loan Bog» •dan cu prefa^à de prof. I. Bianu, Bucure§ti, 1922, 456 p.
       2	F r. K 1 u g e, Rotwelsch, Strassburg, 1901.
       3	L. S a i n é a n, L’argot ancien, Paris, 1907.
      4	G. K r a p p, H. Bradley, Slang, Encyclopaedia Britannica, vol. XX, 1930.
       5	Vezi, de exemplu: J. H o t t e n, A dictionary of modem slang, cant and vulgar words, London, 1859; D e 1-v a u, Dictionnaire de l'argot des typographes, Paris, 1883; L. S a i n é a n, Le langage parisien au XIX siecle, Paris, 1920; Les sources de l'argot ancien, Paris, 1920; V. M. J irmunsk i, HayuoHa.ibHbiù A3NK u coyuasibHbie duajieKmbi, Leningrad, 1936; A. D a u z a t, Les argots, Paris, 1946 ; A 1. G r a u r, Unele probleme ale limbajului profesional> LR, nr. 6, 1953 ; Gèo San dry — Marcel Carrère, Dictionnaire de l’argot moderne, Paris, 1957 ; S t.
S	t o i k o v, Coifua.ibHbie duajieKmbi in *Bonpocu .H3biK03HaHun», 1957, nr. 1 §i aitele.