392
LUCIA DJAMO-DIACONITA
Dioscoride a ajuns în Moldova în timpul lui Stefan cel Mare, care a avut strìnse legâturi dinastice si politice cu Kievul1, sau eventual, in timpul urma-£ului sâu, Bogdan al III-lea, care a continuât aceleaçi relatii2. Nu poate fi exclusa însâ nici ipoteza câ aceastâ lucrare sa fi fost adusà de Iacob Eraclid Despot, poet si medic3, care fâcuse studii medicale la Montpellier4, oras cunoscut ca important centru universitar. Iacob Eraclid a înfiintat, la Cotnari, cu profesori adusi din stràinâtate, primul colegiu eu învâtâmînt în limba latina 5. O alta ipotezâ ar fi câ manuscrise sau tipàrituri din opera îui Dioscoride au putut sa ajungà în Moldova în timpul domniei lui Petru Çchiopu, care, ca si Despot Vodâ, a încercat sa fondeze, tot la Cotnari, o çcoalà de limba latina çi care dispunea de biblioteca cu tipàrituri si manuscrise, atît religioase cît si laice 8.
     3.	în vederea determinârii locului acestui manuscris printre celelalte manuscrise çi tipàrituri cu continui medical pâstrate în tara noastrâ (provenite dinainte de mijlocul sec. al XIX-lea), trebuie sa luâm în consideratie lucrârile cunoscute 7, pe care, în functie de limba în care sînt scrise, le clasâm în doua grupe : a) românesti si b) slavone.
     a)	Textele românesti de folclor medical au fost studiate de I.C. Cazan 8, care, urmârind bogatul material de manuscrise aflat în Biblioteca Academiei Romàne si în alte biblioteci, le inventariazâ si le claseazâ în 7 grupe, dupa legâturile ce le au únele cu áltele 9. Manuscrisele la care se refera I.C. Cazan apartin secolelor 18 si 19. în studiul sâu, I.C. Cazan precizeazâ câ grupele I-—III sînt copii dupâ publicatii românesti, çi anume : grupa I — dupâ Calen-darul fratilor Mihail si Policap Strelbitki din anul 1785 ; grupa a Il-a — dupâ Alexandria din 1794 ; grupa a III-a — dupâ lucrarea lui Gavriil Vinetchi intitulatà Cârticica care cuprinde multe lucruri de folos (editia I-a — 1806, editia a Il-a — 1825) ; grupa a IV-a cuprinde manuscrise presupuse dupâ un arhetip slav si care se caracterizeazâ prin diversitatea retetelor ; grupa a V-a cuprinde manuscrise de diverse tipuri si proveniente ; grupa a VI-a cuprinde manuscrise contaminate, care oscileazâ între conceptia populará si tendintele medicale noi si, în sfîrsit, grupa a VH-a, manuscrise denumite stiintifice.
     în ceea ce priveçte tipâriturile, în afara celor indicate de I.C. Cazan, care au servit ca model manuscriselor, mai pot fi menzionate : 1) Cârindariu románese10, tipârit la Sibiu în anul 1794, care cuprinde unele retete identice cu cele inserate în Alexandria, tipâritâ în acelasi an, tot la Sibiu si 2) Oglinda.
1	Vezi Istoria Romàniei, t. II, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1962 p. 540—542.
     2	Ibidem, p. 644.
     3	Ibidem, p. 1032.
 1	Vezi P. Samarían, Medicina si farmacia in trecutul románese, t. I, p. 75—76.
     5	Istoria Romàniei, t. II, p. 1032.
     6	Ibidem.
     7	Nu am avut posibilitatea de a le examina in mod exhaustiv, ci ne referim numai la manuscrisele care se gàsesc in Biblioteca Academiei RSR §i la tipàriturile menzionate de I. Bianu §i N. H od 05 in Bibliografia romàneascà veche, 1508—1830, t. I—IV, Bucuresti, 1903—1944.
     8	I. C. Cazan, op. cit., p. 55—78.
     9	Ibidem, p. 59.
    10	Vezi descrierea lui I. Bianu $i N. H o d a §, op. cit., t. II, p. 358.