CRITICA $i BIBLIOGRAFIE 519 meni care constituie adevàrate serii semantice ($i, totodatà, derivative). Trebuie totu$i menzionai cà termenii In -sederne, -AoeuM si -ticmuKa sint destul de bine reprezenta^i in lucrare (spre deosebire de alte dic^ionare, chiar mai noi, ca cel al O. S. Ahmanovei, din 1966, unde formabile •de acest tip sint o adevàratà raritate). Desi Dictionarul nu este explicativ, in el figureazà totuji, dupà cum am mai aràtat, o serie de explica^ri, de cele mai multe ori extrem de utile. In folosirea acestora se observà insà uneori o anumità inconsecventà, credem, nejustificatà. Ne vom limita, pentru a ilustra afirma-tia, la unele denumiri de discipline complexe care, dupà cum se ?tie, studiazà atit limba, cit si literatura, cultura $i istoria unui popor sau al altuia (termenii in -ucmuKa, -noma $i -Bedenue', •de care aminteam ceva mai sus). Explicarea lor se reduce cind la un aspect al no^iunii, cind la altul, potrivit unei tehnici pe care recunoa^tem cà n-am infeles-o: aspectul lingvistic, litq-rar §i cultural (cuhojiobuh, epyìuiioeeàenue $.a.), aspectul lingvistic, istorie $i cultural (Kiimaeee-denue, atfipitKimucmuKa $.a), lingvistic $i cultural (aóxa3oeeàeHue, MomoAoeeàeHue s.a.), filologie (comp. cAasHHoseàemie ?i dubletul sàu, c.iaeumcuKa), lingvistic (miopKOAOeux, y,'po(fiunu-seòeHue ?.a) ; in sfir^it, o serie de termeni nu sint de loc explica^i, In dreptul lor figurind numai echivalentul ceh (cf. apuenucrnuKa, ceMum0A0iun etc.). Stadiul de dezvoltare al unei discipline stiintifice sau al alteia poate fi, desigur, diferit, dupà cum diferite pot fi $i respectivele domenii de cercetare. Sint insà cazuri, §i acestea constituie majoritatea (cel pu^in in exemplele de fa^à), cind asemenea discipline se ocupà multilateral de studierea unui popor sau a unui grup de popoare. A defini, deci, o disciplina ca, de exemplu, slavistica numai prin prismà filologicà, ìnseamnà a-i nedreptà^i pe istorici, etnografi etc. Faptul cà in corpul articolelor se indicà uneori, ìntre paranteze, sinonimele cuvintului-titlu constituie un mijloc adecvat de „explicare", prin deduc^ie, a sensului termenului respectiv. Comp., de ex.: noàmtHHioufee, ynpae.wionfee, ne3aaucuMoe, ejiaBHoe, eocnodcmeyiouiee, eeàyufee, emepxcHeeoe (cAoeo) (s.v. noncHHeMbiù). Procedeul oferà in acelasi timp posibilitatea stu-dierii, pe scarà destul de largà, a sinonimici unor termeni lingvistici, a cordatici dintre termenii de facturà na^ionalà $i cei internazionali: substantive (de ex.: cmRxceme — CAunnue — KoiimpaKi/un), adjective (de ex.: doieomnbiù — Keaumumamueimù— KOAtmecmeembiù) etc. Acelasi lucru se poate spune, cu unele rezerve, despre antonime (care figureazà, de asc-“enea, in numeroase articole). Comp. oeAyiuenue — oieoimcmte, noAtioa iacue — neno atoe.iacue, npeno3uifUH — nocmno3UifUH, npeàydapHbiù — 3aydapHbiii, nocAeyòapHbiii s.a. Intr-o serie de cazuri antonimia este tratatà, insà, prea larg depà^ind cadrul firesc al acestui fenomen. Pot fi oare considerate cuvinte cu sens contrar, de ex., omveemeo — umh — cpaMUAUH (ca termeni antroponimici) sau noAOMCumeAbiiaH — cpaeHumeAbHan —• npeeocxoàHan (despre gradele de comparale) ? In asemenea situaci, evident, avem a face cu termeni care reprezintà subdiviziuni sau varietali notionale ale unui anumit gen: de ex. patronimul, prenumele §i numele de iamilie sint, in egalà màsurà, categorii antroponimice care se subordoneazà no^iunii de nume de persoanà (genul proxim) §i nici una din eie nu constituie opusul celeilalte. Neputind con-stitui serii antonimice, asemenea termeni implicit nu sint antonime. Prea larg este tratatà uneori si categoria forma^iilor individuale si a termenilor folositi In lucràri de lingvisticà mai vechi (astfel de cuvinte-titlu sint precedate de asterisc). Dacà di-vinte ca Mop$eMoepa(f)UH (intilnit la I. A. Baudouin de Courtenay), omitocumeAbHO-óeccyóheKmHbiù