372
G. MIHAILA
Asa $i slugile voastre, cita vreme vor vedea si vor intelege cà mintea voastrà este ìntru voi, ei toti se vor stringe imprejurul vostra. Iar dacà vor vedea cà v-a càzut mintea, ca $i steagul acela, ei se vor risipi toti de la voi, $i cum sà nu se risipeascà, cind minia lui Dumnezeu a càzut asupra voastrà 75a si || Dumnezeu v-a lipsit de mintea voastrà?
         Vedeti, fratii mei, cìt este de ràu pentru cel pe care se minie Dumnezeu $i-l lipse^te de minte? Càci omul nebun nu poate sà-$i facà nici o faptà bunà sau cinste, dar altuia cum poate sà-i facà vreun lucra bun sau cinste? Iar domnul care este ìntreg la minte, la acela sint toate faptele bune, mai ìntìi pentru cà lucreazà lui Dumnezeu, iar apoi impline^te voia lui pe pàmìnt. Acela càruia ìi este làsatà ìmplinirea, sà ìmplineascà Domnului si pe oameni incà sà-i indrepteze cu ìntelepciune, ca sà primeascà §i pace $i bunàtate de la el.
Asijderea, fiule si fratii mei, eu asa và invàt : totdeauna sà và rugati lui 75b Dumnezeu, ca sà se milostiveascà|| de voi $i sà và dea cinste. Càci din nebunie se fac toate cite iubeste diavolul $i din ea se face voia lui, iar din mintea cea bunà se ìmplinesc toate pe care Dumnezeu le iubeste si care-i sint plàcute.
        De aceea và invàt, fratii mei, sà cereti de la Dumnezeu minte curatà, ca sà puteti ìmplini toate voile lui, cìte-i plac lui Dumnezeu, càci cu ajutorul lui Dumnezeu $i cu minte curatà, cu acestea sà impline^te voia lui. Pentru aceea, rugati pe Dumnezeu sà fie cu voi si nu và leneviti a lucra lui Dumnezeu, ci lucrati pentru el cu milostenie §i miluiti slugile voastre, ca sà fie slugile voastre ìmbràcate §i impodobite, cum $titi mai bine $i mai frumos, càci || 76a ìntr-adevàr aceea este lauda si cinstea domnului $i comoarà infrumusetatà si vie. Càci dacà te vei scumpi §i vei làcomi cu inima ta spre avutie multà si vei làsa slugile tale neimbràcate, tu, fàrà slugi, ce lauda vei avea si ce fel de domn te vei numi? Sau din comoara aceea multà pe care o vei strìnge, ce folos vei avea de la ea, pentru cà $i tu e$ti om $i vei muri? Iar cind vei muri, atunci avutia ta va ràmìne dupà tine pustie $i va veni altul, care n-a strins agonisita ta, va mìnca $i va bea §i va risipi avutia ta $i, de va fi bàrbat destoinic sà-si 76b miluiascà slugile, || ì$i va face nume bun cu avutia ta. Iar tu vei ràmìne urgi-sit $i cu douà pagube mari : una, ocarà $i nume ràu in viata aceasta, iar alta, sufletului pieire pe ceea lume.
         De aceea, fiul meu $i fratii mei, dacà mà veti asculta, eu asa và invàt : sà nu strìngevi avutie multà $i moartà, ci puneti avutia voastrà pe o^tenii vostri, ca sa fie comoara voastrà totdeauna vie $i sà aveti veselie in fata ochi-lor vostri. Càci si din legea cea veche incà am sà và aduc aminte :
77a „Cu ce oare — grài filozoful Aristotel càtre impàratul Alexandru, ìntre-bindu-1 —, cu ce ai luat si ai biruit || toatà lumea?“ 1
                                                    II.
Deci, cind se va intimpla omului sà gre^eascà lui Dumnezeu si-§i va 79a spurca|| trupul si-si va ìntina sufletul, si nu va alerga spre pocàintà cìt este ìntre cei vii, sà-si curete trupul si sà-si spele sufletul, ci va nàdàjdui spre fecio-rii sài cei iubiti, sà-i curete trupul si sà-i spele sufletul, aceea este o nàdejde
           1	Cf. Alexandria, text revSzut de Mihail Sadoveanu, in vol.: Alexandria. Esopia, E.P.L., Bibliot 'Ca pentru toti, Bucurcsti, 1966, p. 92 (cap. Cum a imparlit Alexandru imparitiile).