POMELNICUL DE LA BISERICANI
ELENA UNJA
    ín marea varietate a manuscriselor slavo-romàne, pe un loc deosebit se situeazà pomelnicele, lucràri originale, izvoare pretioase de informare istoricà si filologicà, furnizind date importante pentru studiul epocii fi al limbii.
    Dintre cele citeva pomelnice slavo-romàne pàstrate pìnà in vremea noastrà, vom prezenta cititorului in articolul de fatà Pomelnicul de la Biseri-cani, cunoscut fi discutat mai putin in literatura de specialitate. Constituind prin sine insufi o certà valoare istoricà1, Pomelnicul de la Bisericani este remar-cabil fi pentru numàrul mare de elemente romànefti pe care-1 contine, repre-zentate prin nume proprii, prin cuvinte fi propozitii ìntregi incluse in textul slavon, sau prin elemente morfologice romànefti. É1 face dovada pàtrunderii tot mai puternice a limbii romàne in textul slavon, pinà la victoria ei totalà.
    in afarà de Pomelnicul slavon care este in atentia noastrà, de la aceeafi mànàstire ne-a ràmas fi un pomelnic románese 2, copiat la anul 1821 de càtre Mitrofan, dupà un text mai vechi, tot románese, scris de staretul Misail. Dintr-o insemnare ràmasà de la Mitrofan, putem deduce cà predecesorul sàu tradusese pomelnicul din slavonà : « care pomealnic mai nainte s-au fost scris de pre limba cea veche sirbeascà (subì, n.) fi prin silinta arhimandritului Misail la anu 7270 (1762) iarà acum a doa oarà s-au inoit fi s-au prescris in zilele binecredinciosului marelui impàrat de Rosia Alexandru Pavlovici... S-au scris de mine Mitrofan la 1821 ».
    Mitrofan ìnsà, copiind pomelnicul vechi, il imbogàteste cu o cronicà a mànàstirii, care este o lucrare originalá conceputà de el cu cìtiva ani mai inainte, la 18123.
Predecesorul lui Mitrofan, arhimandritul Misail, om cu mari merite in dezvoltarea culturalà a centrului de la Bisericani, a fost egumen al acestei mànàstiri timp de 40 de ani, ìncepind de la 1741. Pomelnicul scris de el a constituit o traducere proprie a celui slavon, afa cum reiese dintr-o insemnare
     1	N. Iorga considera acest manuscris a fi «unul din cele mai interesante printre ve-chile pomelnice» (N. Iorga, Studii si documente,\ol. XVI, Bucure^ti, 1909, p. 234).
2	Publicat fragmentar de N. Iorga, Studii si ducumente, vol. XVI, p. 231—249.
     3	Publicatá de N. Iorga, impreuná cu pomelnicul, ibidem, p. 234—242.