CRITICA ;¡ BIBLIOGRAFIE	5|5
     Nu putem sá nu firn de acord cu aprecierea fàcutà de acad. W. Doroszewski !n profana acestei lucrári: «... Cartea lui B. Wieczorkiewicz va trezi nu numai interesul lingvistilor, ci §i al sociologilor, al istoricilor de obiceiuri. ín literatura destul de bogatà consacrata Var^oviei, cartea lui B. Wieczorkiewicz reprezintà o opera originala si prejioasá».
                                        ECATER1NA FODOR
    V.	G. Gak, Eecedbi o (fipanuy3ct<0M cjioee, Moscova, 1966, 335 p.
      Chiar daca au fost inibiate din considérente pur pragmatice, cercetárile comparative de orientare tipologica, în plin avînt astàzi ín diverse tiári, se ìndreaptà tot mai hotarît spre o finalitate teoretica, aceea de a evidenzia specificul unor fapte de limbà prin raportarea loi-la un sistem aloglotic. în acest sens, cît se poate de concludentà este cartea care formeaza obiec-tul rlndurilor de faÇà si pe care avem temeiuri sà o socotim un moment de vîrf în activitatea stimaificà desfàsuratà de autorul ei în domeniul dat1.
      Aça cum aratâ çi subtitlul, «H3 cpaBHHTenbHoíí jieKCHKOJiorHH <|>paHuy3CKoro h pyccKoro mmkoi», V. G. Gak depàçeçte, prin antrenarea continua în comparale a limbii ruse, limitele lexicologiei franceze conceputà în sine si pentru sine, pentru a surprinde tràsàturi aie acelui „génie de la langue“ pe care nu izbutesc sa-1 fixeze nici dic(ionarele bilingve, nici gramaticile normative. Nu e un secret, bunâoarà, cà punerea fa^à în fa^â a traducerilor si a originalelor învedereazâ la tot pasul substituai lexicale imprevizibile, necodificate si, probabil, necodificabile lexicografic.
      Explicaba acestei stàri de lucruri — afirmà autorul — rezidà în faptul câ dicfionarele oglin-desc, în cel mai bun caz, echivalen^ele dintre elementele a douâ idiomuri în planul limbii, igno-rînd aproape total corelatiile reale în care intrà ele în actele de vorbire. Or, tocmai considerarea lexicului în dinamica sa deschide perspectiva statornicirii unor reguli de întrebuin(are çi funcionare a cuvintelor. De aici se ivesc un çir de problème noi, de Ínteres çtiinÇific eu atît mai ridicat, eu cît, în vederea generalizàrii faptelor disparate în regulâ, se fac referiri — ce e drept, fârà ilustràri directe — si la alte limbi, printre care si romàna (vezi p. 249) 2,
     Am sugera únele completàri pe marginea cîtorva chestiuni de amânunt.
      1.	Confruntînd adjectivele de relaie din rusâ eu echivalentele lor franceze (p. 52—53), autorul înclinà sà vadà între eie un raport de compensale sui-generis: daeâ în ruseste se for-meazâ lesne adjective de relatie de la substantívele nume de materii, cf. KdMÇHHbiü doM, dar maison en briques 3, în alte cazuri franceza foloseçte „mai des decît rusa" asemenea adjective, de pildà des luttes revendicatives, dar óoptóa la yóoe.iemeopenu" ceoux mpeôoeanuù, élections législatives, dar ebiôopbi a 3aK0H0damejihwe coôpamie.
      Este însà un fapt recunoscut câ ,,în limbile romanice adjectivele de relatie nu se formeazâ asa de uçor ca în majoritatea limbilor slave" (R. A. Budagov, 3mmdbi no cimmaKcucy pyMbiHCKoeo n'jbiKa, Moscova, 1958, p. 25). Mai mult decît atît, însàçi posibilitatea de a obline în genere adjective — deci nu numai de relatie — de la substantive caracterizeazà în màsurâ inegalà diversele limbi romanice. Astfel, spre deosebire de limba francezâ, foarte retin Util în aceastà privin^à, romàna dispune aici de o serie de mijloace derivative (vezi A. G r a u r, Nom d’agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 123, nota). în aceste con-ditii, se poate spune cà adjectivele de relaie cu care opereazà în mare numàr autorul exista în limba francezâ, dar, de cele mai adese ori, nu sînt formate în ea.
      1 Printre contributiile sale de datárecentá, semnalám o altS carte, scrisá ¡n colaborare cu E. B. Roizenblít, OuepKu no conocmaeume/ibHOMy u3yueHuto 0panyy3CKoeo u pyccKoeo H3biKoa, Moscova, 1965, cu care lucrarea de care ne ocupám este legatá nu numai prin tema de ansamblu, ci §i prin probleme concrete comune amindurora. Cf., de exemplu, discuoia privitoare la intoleranta manifestata de contextul francez fa|á de repetarea acelorasi cu vinte, 3in OnepKU..., p. 33 ?i, mult mai detaliat, in Eecedbi..., p. 312 §i urm.
       1	Nótele de subsol consemneazà, de aitici, la p. 297, Studiile de lingvistied generala (Bucure§ti, 1960) ale acad. Al. Graur, cu referire la capitolul « A fi » si * a avea », precum si, la p. 322, monografia T a t i a n e i Si am a ■ C a z a c u,
Limbaj pi context ( Bucure?ti. 1959), in legàturà cu raportul dintre cuvlnt si context.
     3	Àcolo unde nu se indicà expres alta sursa, exemplele sint luate din lurarea recenzatà.