456
G. MIHÀILA
care este, de altfel, çi prima sa carte tipàrità. De acum incoio, studiile çi articolele de slavistica vor apàrea cu regularitate în fiecare an, alàturi de numeroasele cercetàri în domeniul lingvisticii generale, al gramaticii comparate a limbilor indo-europene, al limbii latine, greceçti, armene etc. In fond, din cele 24 de càr^i ale sale, 5 se referà special la slavisticà, 4 includ çi limbile-slave, iar din cele 547 de articole çi comunicàri, înregistrate de E. Benveniste, aproape o çesime sint din domeniul slavisticii1.
     Alàturi de Ernest Denis çi Paul Boyer, A. Meillet este unul din fondatorii Institutului de studii slave din Paris (1919), care se numàrà printre cele mai însemnate centre de slavisticà. din Occident, polarizînd in jurul sàu activitatea unui mare numàr de cercetàtori francezi çi din alte $àri, atit prin «Revue des études slaves», înfiin^atà în 1921 (Directori: A. Meillet çi P. Boyer, secretar: André Mazon; azi directori: |André Mazonl çi André Vaillant), cît ?i prirt bogatele colec^ii de monografii çi studii publicate de-a lungul cîtorva decenii. Printre elevii si continuatorii sài, formaci la cursul de gramaticà comparata, în special la lec^iile de limbi slave, çi în cadrul Institutului de studii slave, se numàrà A. Mazon, A. Vaillant, L. V. Çcerba, L. Beaulieux, L. Tesnière, V. Machek, J. Kurylowicz, W. Doroszewski si alpi. Cît priveçte pe elevii sài indirecÇi în acest domeniu, nu existà slavist care în ultimele decenii sà nu-çi fi fàcut ucenicia studiind lucrarea sa fundamentalà Le slave commun si care sà nu cunoascà cel pu^in o parte din celelalte contribuai ale sale în domeniul slavisticii, izvorîte în bunà parte din activitatea sa universitarà.
     Printre acestea, a doua dupà teza de doctorat este fundamçntala lucrare, Études sur Vétymologie et le vocabulaire du vieux slave (Partea I, Paris, 1902; Partea a Il-a, 1905), în care Meillet studiazà unele problème ale aspectului verbrlui ?i alte chestiuni gramaticale, dar mai aies se ocupà de etimologie çi de formarea cuvintelor în limba slavà veche. Acest din urmà. capitol, care ocupà cea de-a doua parte a lucràrii (Formation des noms, reeditatà în 1961, eu o prefa^â de A. Vaillant), constituie un instrument de lucru indispensabil oricàrui slavist, fiind analog unui diefionar etimologie. De altfel, dupà màrturia lui A. Vaillant, Meillet pregàtea chiar un dic^ionar etimologie al limbii slave vechi, pentru care strînsese un bogat material, folo-sit în parte în aceastà lucrare2.
     Pe lîngâ slava veche, A. Meillet s-a ocupat în mod concret $i de limbile slave moderne, dintre care douà — polona si sîrbocroata — au fost prezentate în descrieri sincronice: Grammaire de la langue polonaise (în colaborare eu Mme de Willman-Grabowska), apàrutâ ca primul volum din Colecjia de gramatici a Institutului de limbi slave (Paris, 1921), çi Grammaire de la langue serbo-croate (în colaborare eu A. Vaillant), a patra lucrare din aceeaçi serie (Paris, 1924) — lucràri care impresioneazà prin precizia descrierii si sistematizarea faptelor, dovedin-du-çi utilitatea nu numai pentru stràini, ci çi pentru filologii polonezi sau iugoslavi.
     In ceea ce priveste contribuitile mai màrunte, ràspîndite în numeroase articole, valoa-rea lor a fost de mult recunoscutà de specialisti : «... Ka*flaa CTaTbH hbîirgtcr epoero po.ua MajrcHbKHM îne/teHpoM— scria L. V. Sèerba —, b 0CH0Be Kaacaoft Jie*HT KaKaa-HHÔy/ib HHTe-pecHa« opHrHHajibHas Mbicjib; Ka*iian cojih/iho apryMeHTHpoBaHa h c jiHHrBHCTHiecKoii h c 4)HJi0Ji0rHHecK0fl cTopoHbi ; KaacflaH OKaibiBaeTca b Bbicmeft cTeneHH npospanHoft h hjhlu-hom no CBoeMy nocTpoeHHio ; Kaw/tasi nocBameHa KaKOMy-jiH6o KOHKpcTHOMy (JrnicTy H3 hc-tophh Toro h jim HHoro «Mica, ho KawflaH BbixoflHT flaneKO 3a npeflejibi 3Toro 4>aKTa k HMeeT to HJ1H apyroe o6mee 3naMenne»3.
      Este suficient sà citàm aici cîteva din articolele sale de slavisticà, pentru a ne da seama de varietatea contributiilor lui Meillet, de originalitatea cercetàrilor sale, care aduc de fiecare datà concluzii noi, bazate pe un material de prima mînà, interprétât eu o siguran^à de maestru : Sur l’une des origines du mouvement de l’accent dans la déclination slave (în colaborare eti P. Boyer, « Mémoires de la Société de linguistique de Paris », VIII, 1892, p. 172—180) ;
O	neKomopbix aHOMa.mnx ydapenu» e c.mshhckux H3biKax (în CôopHUK cmameu, noce.Hiifcniibix 0. 0. OopmyHamoey, Varso via, 1902); L’unité linguistique slave («Scientia*, XXVII, ian. 1920, p. 41—51); De l’unité slave, care inaugureazà «Revue des études slaves» (I, 1921, p. 7—14); Les vues de Sachmatov sur la constitution de la nation russe et des dialectes russes (ibid., p. 188—197); À propos du genre grammatical slave («Rocznik siawis-
       1	Vezi Bibliographie des travaux d'Antoine Meillet, l.c., p. 43—67.
       2	Le slaviste, p. 205; Avant-propos la Études, II, ed. 2, 1961, p. I.
      3	IJaMnmu A. Meillet, p. 98.