TERMENI 5TIINTIFICI DENUMIND DISCIPLINE LINGVISTICE IN LIMBILE SLAVE	99
siderâm $i, implicit, sa le numim pseudoafixe 1 sau a f i x o i d e (resp. pseudosufixe sau sufixoide), ceea ce vine sa sublinieze dubla lor natura : legatura genetica cu un radicai sau altul $i tendinta de a se apropia din punct de vedere functional de elementele derivative. Cuvintele in structura càrora se intilnesc pseudoafixe sint, de régula, formatii livreati, termeni ÿtiintifici de circulatie internationalà. Aceasta nu inseamnà insa cà cu ajutorul pseudo-afixelor nu se pot forma si termeni de circulatie mai restrinsa, proprii unei limbi sau alteia (cf. -eedemie in rusà : H3HKosedeHue ‘lingvisticà’, cAaemose-deitue ‘slavistica’, eocmoKoecdemte ‘orientalistica’ etc.).
    1.	a) Principala trâsâturâ care apropie pseudoafixele de ràdâcini este sensul lor lexical, faptul ca dispun de un anumit continui semantic destili de concret, care poate fi usor sesizat. Astfel, datorità acestui continui, -aocua, in rusà, poate fi considérât sinonim sui-generis al cuvintelor yuenue ‘teorie’, Haym ‘çtiintâ’, dovadà faptul ca una din ramurile lingvisticii, anume lexico-logia (rus. AeKcuKOJioeun) este definita ca teorie a vocabularului. Acclami lucra se poate spune despre un pseudoafix ca -eedemie : lingvistica (rus. HibiKoeedeHue) este, dupa cum se §tie, § t i i n t a limbii.
        b)	Termenii de specialitate continind pseudosufixe se formeazà adeseori, ca çi cuvintele compuse, cu ajutorul unui morfem de legatura, de ex. : mypK-o-jioeun, <fioH-o-epa<f>UH, MOHeoA-o-eedenue.
     Acestea sint, pe scurt, principalele insuçiri care atribuie pseudoafixelor caracterul de ràdâcini si explicà de ce un asemenea tip de formare a cuvintelor este considérât uneori ca tinìnd de domeniul compunerii.
     2.	a) Dar, pe de altà parte, elementele in discutie au o serie de particu-laritàti care le apropie de morfemele afixale. Ca çi afixele, eie se intilnesc cu regularitate $i in mod activ in structura cutàrui sau cutàrui termen, consti-tuie un model bine définit de formare a cuvintelor çi totodatà sint productive, putind fi identificate cu uçurintâ intr-o serie de formatii recente®. Termenul <pikokoyia, format in greaeâ çi imprumutat de latina sub forma pìtilologia, este cunoscut limbii franceze ìncà in secolul al XIV-lea (philologie3), de unde pàtrunde in germanà (Philologie), iar ceva mai tirziu apare $i in limbile slave (comp. poi. filologia, ceh.filologie, rus. (fiiiA0A0eu.fi, bg. (fniAOAoeuH, scr. (fiiuoAoeuja etc.). Potrivit unui asemenea model, destul de vechi, se formeazà cu timpul în afara terenului lingvistic initial, grec, un numàr apreciabil de termeni de specialitate cu structurà anaiogâ (avînd ràdâcini greco-latine sau de alta origine). Pentru a simplifica lucrurile, vom cita cîteva exemple în grafie rusà : (ìAòaHOAoeutì, OHOMamoAoeun, cexmmoAoeuH, cunoAoeun, mypKOAoeun, (fionoAo-eu a etc.
      1 în lucrärile unor savanÇi (v., de ex., Iorgu Iordan, I.imba romdnä contemporanä► liucuresti, 1956, p. 318) asemenea elemente, chiar daeä sint açezate în urma componentului de bazä, sînt numite pseudoprefixe, ceea ce ni se pare — din punct de vedere terminologie — im-propriu. Vom foiosi, de aceea, termenul pseudoafixe cu douä variante no^ionale: pseudoprefixe (cìnd sint prepuse) çi pseudosufixe (cìnd sìnt postpuse).
       Despre productivitatea $i regularitatea formärii cuvintelor cu ajutorul afixelor vezi, acumen urmä, N. M. Ç a n s k i, op. cit., p. 258—259.
      Oscar Bloch et W. von Wartburg, Dictionnaire étymologique de la langue française, Paris, 1950, p. 458.