150
EMIL VRABIE
gâturâ cu ariciul circula si printre ucrainenii din Carpaiii Nordici si din regiu-nile ínvecinate, ca, de pildá, cea potrivit cáreia untura de arici, dacá se obtine printr-un anumit procedeu magic, vindecá hernia fi tuberculoza *, sau credi nta cá ariciul ar cunoafte iarha-fiarelor, plantá cu multiple ínsusiri miraeuloase, nu numai la ucraineni si romàni, ci si la alte popoare din Europa 2. Pe de altà parte, si românii si slavii de râsârit au credinta câ ariciul ar fi piaza-rea. Astfel, românii cred pe alocuri câ dacâ cineva se înteapâ cu ghimpii ariciului, carnea cea rânitâ coace de noua ori pînâ se vindecâ (Hasdeu, op. cit., col. 1648). Biserica ortodoxà numárá pe arici printre vietàbile spurcate : „Cine va mìnca lup sau vulpe, sau cìine sau pisicà, sau arici, sau nevâstuicâ sau veverità, si s-altele alte cite sînt necurate, sâ se pocâiascâ“ (din Pravila de la Govora, f. 49, citât dupà Hasdeu, op. cit., col. 1652). O atitudine specialà a oamenilor din irecut fata de arici rezultà si din Cuvîntul lui Daniil Exilatul (sec. XII) : Hf HK'kpK k k 3K-kpa)C-K t>KK, Hf p’Kisd k’k phisdXk paK'K ,,Nici ariciul nu e animai printre animale, çi nici racul pefte printre pefti“ (Sreznevskij, I, 820). Vor mai fi existìnd fi, ìn deosebi, vor mai fi existât fi alte legende, credinte fi superstiti cu privire la arici, care sà fi putut constitui, cu secóle in urmà, motivul unei interdictii de vocahular. Ìntr-un studili consacrai in mod special acestui feno-men, A. Meillet citeazà numeroase cazuri de animale ale càror vechi denumiri au fost abandónate din motive de tabu fi ìnlocuitecu áltele, noi : ursul.sarpele, foarecele, broasca rîioasâ, cerbul3. Pàràsirea vechilor denumiri, spune A. Meillet, nu se datoreazà ìn asemenea cazuri unor cauze de ordin lingvistic (uzarea corpului fonetic al cuvintelor etc.), fi nici unora de ordin exterior, càci toate aceste animale n-au dispârut, ci se întîlnesc pretutindeni, mai ales ìn regiunile popúlate de slavi, baltici fi germani, in ale càror idomuri se con-statà cele mai numeroase cazuri de disparitie a unor termeni vechi4. Ìn locul termenului vechi, éliminât din limbá prin tabu, aratà A. Meillet, se poate face uz de unul nou, ìmprumutat de la alte popoare, afa cum se va fi petrecut fi cu ucrainenii sau protoucrainenii din Carpatii Nordici, care au gàsit rezolvare pentru interdictia de vacobular *ezb, la care vor fi ajuns la un moment dat, prin ìmprumutul románese arici5.
     Cìt privefte dementili protetic j- din ucr. jarÿc, el este de origine slavà (ucraineanà sau protoucraineanà). Tot afa cum sl.c. + agoda > jagoda, si. c. *agnen > jagnç etc. (cf. Bernstein, 24), la fel fi si. carpatic *aric (< rom. arici) > +jaric, de unde apoi, prin durificarea lui r, s-a ajuns la ucr. dial. jarÿé, jarbi'ó. Dezvoltarea acestui j-, dacà s-a petrecut din motive de eufonie,
     1	Ivan V e r x r a t s’k y j, Huju 3iiadoóu HOMeHKAnmypu mepsiiiioioiii npupodonucHoi, iiapoàiioì 3iópani mìmc .nodo.», Lwów, 1908, p. 9.
2	I.-A. Candrea, Iarba-Fiarelor. Studii de folclor, Bucuresti, 1928, p. 27—28 sì 34.
     3	A. Meillet, Quelques hypothèses sur les interdictions du vocabulaire dans les langues indo-européennes, în Linguistique historique et linguistique générale, I, Paris, 1921, p. 281 s.u. ; cf. çi I.-A. Candrea, „Tabu" în limbâ, in Omagiu lui I. Bianu, Bucuresti, 1927, p. 71 s.u.
      4	Prin evitarea numelor adevàrate aie animalelor oamenii credeau câ-si pot cîstiga bunà-voin(a lor si cil se pot oarecum asigura împotriva eventualelor nenorociri care ar putea sà le vinà de la acest animale, serie Iorgu Iordan în articolul Nevâstuicâ, publicat în „Arhiva", anul XXXIII, 1926, nr. 2, p. 142.
      5	Albanezii au ìmprumutat de la slavi termenul lor esh „arici" (Leotti, p. 375). S-ar putea cerceta, pe de o parte, care au fost caúsele împrumutuhii, iar pe de alta, în ce mâsurâ ei a înlocuit termenul anterior iriq.