FARMACOTERAPIE POPULARA DIN SECOLUL XVI 403 apare çi în limba rusä veche1 care a folosit çi derivatul stAtilmHK npoAdKfii AÍKdpCTK“ 2. Vom prezenta denumirile plantelor în ordinea ín care acestea sínt menzionate în manuscris. Termenul npwioytnhk „plantago major“, „pätlaginä“ compus din prefixul iipH- si substantivul noythhk nu este atestat decît ìn dictionarul lui Dal’3, fiind probabil, o forma iesitä din uz. Cuvìntul se aseamänä cu nonoymHK* din limbile ucraineanä si rusä dérivât al aceluiaçi substantiv dar cu prefixul no-. Astäzi învechit, în secolul al XVII-lea cuvìntul trebuie sä fi fost curent atît în limba ucraineanä, cît si în rusä deoarece este înregistrat si de Richard James (pop'&tnic), care îl traduce în englezä prin „plantin leape“ 5. în limba polonä existâ termenul podróznic, iar în ucraineanä moderna, ca si în limba rusä, existâ nodopoMCHUK dérivât similar, format din radicalul cuvîntului dopoea, sinonimul lui nymb. în limba ucraineanä veche, termenii nonymnuK si nodopoxcm« trebuie sä fi fost sinonimi, precum reiese din urmä-toarele dovezi : 1) Hrincenko, înregistrînd în dictionarul säu cuvìntul nodopoMCHUK, îl traduce în limba latinä prin „plantago major“ (t. Ill, p. 245)® si traduce identic çi termenul nonymHUK (t. Ill, p. 341) ; 2) în ms. 573 gäsim : w nonoyTHHK-b hah noAop«>KHHn-k (f. 63r). Presupunem cä într-o epocä anterioarä iipmioyt hhk a fost sinonim cu nonoyTHHK. în afara asemänärii dintre cele douä cuvinte, avem in vedere §i faptul cä indicatiile terapeutice din manuscrisul nostru pentru npniioythhk sìnt aproape aceleasi cu cele din mss. 498 si 573 pentru iioa«Pojkhhk. fi £ h f a, h K t „schinel“ reprezintä dupä pärerea noasträ un împrumut din lat. benedidus (cu trecerea lui b ìn v). Ipoteza noasträ se sprijinä pe faptul cä in ms. 573 se mentioneazä virtutile plantei KdpAtSc-te keheahktokoh hah EAd-rocAOßiHOH (f. 27 ), ale cärei indicatii terapeutice sînt aceleasi cu ale plantei denumite in manuscrisul nostru kíheahkt. Denumirea latinä a plantei este Cnicus benedidus, centaurea benedicta sau herba cardui benedidi7, iar cea francezä chardon beni. Denumirea kíhíahkt nu a intrat în nici o limbâ slavä modernâ si n-am gäsit-o nici în dictionarele vechi, fapt care ne face sä presupunem cä în ms. 740 ea reprezintä un împrumut din Dioscoride, la care gäsim : „Spinam albam quam Bedegar Arabes vocant quidam carduum bene-dictum“ (cartea a Ill-a cap. 12, p. 334), împrumut care nu s-a extins fiind 1 Vezi çi B. O. U n b e g a u n, Les slaves et la poudre à canon în „Revue des études slaves", t. 40, Paris, 1964, p. 208 care aratä cä în vechea Rusie :«Ak£ era termen tehnic. 2 Vezi B. A. Lar in, PyccKO-aHiAuücKuü c.ioeapb-ôneiiiUK Puuapda JJ-MceMca (1618 — — 1619), Leningrad, 1959, p. 276; mai jos R. James. 3 Vezi Vladimir Dal’, care sub titlul npunymumb trece $i pe npunymnuKb, Toako-sbiü CAoeapb 3kuso¿o ee.iUKopyccKoeo H3bu