«
ACAD. EMIL PETROVICI
     3.	0 particularitate fonetica si fonologica a limbilor balcanice e considerata vocala de tipul a (rom. à, bulg. &, alb. é) 1. Dar acest fonem, ràspindit si in graiurile strbo-croate prizreno-timocene (care formeazà arie cu graiurile bulgàre^ti si unele graiuri macedonene in ce priveste existenta lui a)2, lipseste din sistemul vocalic al albanezei de nord (dialectul gheg)3, al multor graiuri bulgare4 si al majoritàtii graiurilor macedonene, precum si al limbii literare macedonene. Acestea din urmà au un sistem vocalic triunghiular, compus din cele cinci vocale cardinale 5, pe cìnd majoritatea graiurilor bulgare, graiurile prizreno-timocene §i unele graiuri macedonene prezintà sase foneme vocalice, formìnd un sistem dreptunghiular :
 u a i
 o	a e6
     S-au fàcut incercàri de a prezenta sistemele vocalice ale limbilor balcanice ca fiind de un singur tip 7. Dar arguméntele aduse in sprijinul acestei teze nu sìnt considerate convingàtoare 8. Ìntr-adevàr, sistemele vocalice ale ■celor patru limbi care constituie nucleul uniunii lingvistice balcanice — romàna, bulgara, macedoneana $i albaneza — chiar limitìndu-ne la cele patru limbi literare —nu sint identice. Eie nu sìnt nici asemànàtoare. Iatà cele patru sisteme vocalice (in ordinea in care au fost insirate mai sus) :
      1	Al. Rosetti, Istoria limbii române, II, Limbile balcanice, ed. a 4-a, Bucureçti, 1964, p. 81 urm.
      2	P. I v i é, Osnovnys puti razvitija serboxorvatskogo vokalizma,în «Voprosy jazykoznanija » 1958, 1, p. 7 urm.; Ivan Popovic, Geschichte der serbokroatischen Sprache, Wiesbaden, 1969, p. 243, 244, 252, 259 (a se vedea si harta 6 de pe pagina 243). Totu§i, graiurile cu d al satelor Krtole çi Dobrota din regiunea Boka Kotorska, precum si graiurile Caraçovenilor din Banat si al sîrbilor din Gallipoli sînt situate departe de aria întinsâ a graiurilor sud-slave posedînd vocala 9 (Pavle Ivié, Die serbokroatischen Dialekte, ihre Struktur und Entwicklung, I, Allgemeines und die Hokavische Dialektgruppe, Haga, 1958. p. 208-209, 273).
     3	E. Petrovici, Traits balkaniques communs dans les systèmes phonétiques du roumain et de Vallbanais (ha voyelle du type ä), in Die Kultur Sudosteuropas, ihre Geschichte und ihre Ausdrucksformen, Wiesbaden, 1964 („Sudosteuropa-Schriften“ 6, p. 199-206; id, Träsä-iuri balcanice comune in sistemele fonetice al românei si albanezei, vocala de tipul à, CL X (1965), 1, p. 67-72.
     4	Stojko Stojkov, Bälgarska dialektologija, Sofia, 1962, p. 121. A se vedea si pa-ginile 72, 74, 82, 87, 91 urm., 97 urm. Existä graiuri bulgare cu cinci vocale (i, e, a, o, n), cu §ase (i, e, ç, a, o, u) §i cu çapte (i, e, ç, a, a, o, u), formtnd triunghiuri vocalice în care vocalele mediale sînt reprezentate numai prin a.
     5	Horace G. Lunt, Grammar of the Macedonian Literary Language, Skopje, 1952, p. 9; B laie K o n e s k i, Gramatika na mikedonskiot literaturen jazik, I-II, Skopje, 1966, p. 53.
        « Voprosy jazykoznanija », 1958, 1, p. 7.
    7 Bohuslav Havrânek, Zur phonologischen Geographie. Das Volkalsystem des balkanischen Sprachbaundes, în « Archives Néerlandaises de Phonétique Exj érimintale », 8-9, 1933, p. 119-125.
      8 M. Matecki, Systemy wokalne jçzykôw balkanskich (Les systèmes vocaliques des langues balkaniques), în «Bulletin international de l’Académie polonaise des sciences et ■des lettres, Classe de philologie, classe d’histoire et de philosophie », 1933, Cracovia, 1934, p. 156-160 ; He nrik Birnbaum, Balkanslavisch und Siidslavisch. Zur Reichweite der Balkanismen im südslavischen Sprachraum, în «Zeitschrift für Balkanologie », III (1965), p. 18. nota 9.