318
PANDELE OLTEANU
sufixe caracteristice lui loan Exarhul sint chiar in textul tradus din Efrem Sirul.
    In morfologie sint frecvente participiile, reproduse de obicei dupa modelul grecesc. De ex. particip. prez. si gerunziu: po vode morstej chode (245r) ,,um-blind pe apa marii", sau: chod$st§, vidgstej (242r) ,,ei umblind, vazind“, sau umorig „murind“ ; pogubleg „pierzind“ ; pocivagsta ,,pe cel care se odihnea“ ; jadgsta (242r) „pe cel care minca“. O frecventa si mai mare au participiile active tr. I in -(v)b: vbzvrativb „cel care s-a intors“ ; plunov& (247v) „a scui-pat“ ; videvb (243v) „a vazut, vazind“ ; prijrrib (240v) „a primit“ ; pojrtib uceniky (241r) el a luat (luind) ucenicii; Vbsedsomu (242r) „celui care a cobo-rit“,ori rekyi (241r ; 242v) „cel care a spus, spunind“.
    O	caracteristica a limbii lui loan Exarhul neremarcata pina acum o constituie participiile de tipul pristoplbSb, umenlbSb ■ sctnu pristophsu (f. 240v). Viitorul se exprima frecvent cu verbul imati urmat de infinitiv. Acest viitor reda $i sensul de necesitate : kto se imatb priloziti... ustaviti „unde se va opri,... a$eza. Sau : „kako se imatb sbzdati (243v) „cumseva zidi" ; kto se imatb pristro-jti (244r) „cine va face“. Observam ca acest viitor analitic se exprima si cu verbe perfective prefixate. Aceasta insemneaza ca aspectul nu era a§a de dezvoltat in 1. bulgara ca in limbile slave de apus $i de rasarit. Dar §i in limba lui loan Exarhul prezentul verbelor perfective prefixate exprima viitorul ca verbul imati cu infinitivul. Ambele forme sint folosite chiar in aceeasi fraza : „Prestgplenie Adamovo kto istrebitb i slavnoe odealo kto emu imatb dati „Pacatul lui Adam cine il va ispdsi si cine ii va da slavitul lui vesmint“. Mai frecvent se folosesc cu imati verbele prefixate. Sensul de viitor e categoric. De ex.: To slovesa proroceska kto imatb skonbceti? (244r) „Atunci cuvintele prorro-cilor cine le va indeplim?“ Sau kto se imatb pristrojti (244r). „Cine va face aceasta“In latina ii corespunde uneori participiul viitor: „... quos dixit non gustaturos mortem... Qze mcnitb jako ne imatb Vbkusiti smirtb (f. 241v).
    Declinarea isi pastreaza aspectul integral din slava veche. Se pastreaza $i vechile teme. De ex.: in -s&: ocesa, slovesa, ciudesa (243v ^i 247v). Expri-marea cazurilor insotite de prepozitii dovedesc tendinta spre analitism si in folosirea lor se prezinta unele particularitati. Exprimarea complementului circumstantial instrumental se face prin acuz. cu prepozitia vb in loc de instr. cu prepozitia Sb. loan Exarhul spune de ex.: Moysi bo vb more udari Vb peliceg i presuSi i... (344r) „Caci Moise a lovit cu toiagul in mare ^i a uscat-o“.. Remarcam aci forma arhaica a pron. pers. de pers. Ill-a i. — Mai tirziu s-a spus ego.
    Se pastreaza viguros dualid atit in declinarea numelor, cit si in formele verbale (oboje, oboju (247v). Ex.: ngdze, rgce\ dva slinci; tako glagolasta (245v) astfel au vorbit amindoi. Sau: „... Moysi i Ilija tolika cudesa sbtvorista" „... Moise si Ilie au savirsit atitea minuni". Terminatia -ma- de la instr. dual-se folose^te =;i la plural. Ex. ravna tvorisi vladiko sb raboma — „la fel faci, stapine, cu robii.
    Un alt arhaism este pron. ibso (246r) „ceva“ §i nicbsoze „nimic". Poate fi un dialectism ca si tacemi in loc de takymi: pocto tacimi pomysly „de ce cu astfel de ginduri“? Substantivul pomysly si-a pastrat forma veche a instru-mentalului plural fara terminatia -mi.