influenta limbii romane ASUPRA limbii UCRAINENE
157
    kùpka „unitate de capacitate pentru lapte“ — in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Metrologia, 103). Etimol. : < ucr. +kúpa < rom. cupa „vas de lemn scobit, mai rar din tinichea, intrebuintat de ciobani la stînâ“ (DA, I, p. II, 195—196) < lat. cùppa ; in ucr. format cu sui. diminuì, -k-a. Termen larg ràspindit in romàna (ALRM, s.n., I, h. 271, Termeni pentru cupa, in p.c. 27, 53, 130, 172, 182, 192, 362, £65, 414, 514, 520, 531, 537, 605, 705, 723, 728, 987). Dérivât propriu : kupdn'a „ulcicà pentru lapte“ — in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Rumunizmy, 58) < *kupa, cu suf. -ària. Cit priveste termenul ucr. kúpa „unitate de capacitate pentru cereale“ (in graiurile transcarpatice), nu este intru totul sigur cà provine tot din romànà, cum considera J. Dzendzelivs'kyj (in Rumunizmy, 58 si Metrologija, 97), càci rom. dial, cupa „id." (in Transilvania), pare a proveni din magh. kupa „màsurà de douà fele“ < mediolat. cuppa (DA, I, p. II, 995—996, sensul 1°, III). Prin urmare, in graiurile transcarpatice el ar putea fi un imprumut direct din maghiarà. kurájstra, kurástva, vezi kuràstra.
    kuràstra „coraslà“—in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Atlas Transkarp., h. 171, in t o a t e cele 212 puncte cartografice, si anume : kuràstra
—	in p.c. 1—91, 93, 98—126, 134—151, 153, 169—181, Ì83 ; kurájstra sau kurástva — in p.c. 92, 94—97, 127—131, 152, 154—161; kulàstra — in p.c. 163, 165—168, 182—187, 189—211 ; kulàjstra, in p.c. 132, 154, 156, 160—162, 164-—188; cf. si Dzendzelivs'kyj, Izoglosy, 17), lemkoviene (Stieber, Atlas lemk., II, h. 114, kuràstra), nistriene (Dejna, 124). Etimol.: < rom. corástrá, colástra < lat. colostrum (Miklosich, Wanderungen, 11, EWSl., 123, Candrea,
401,	Candrea—Densusianu. 61, nr. 392, Scheludko, 137, Sarovol's'kyj, 56, Cràn-jala, 444, Rosetti, V, 121). in variantele kurájstra, kulàjstra j se va fi datorind contaminàrii cu tàjstra „traistà“. Alte variante : kol'ástra, kul'àstra.
    kurkàn „curcan" — in graiurile bucovinene. Etimol. : < rom. curcán
<	cúrcá -f suf. -án (Pascu, 292). Termenul nu are sinonime in aceste graiuri (Stolbunova, 74).
    kurnúta, vezi korniita. kurmàk, vezi kurméj.
    kurméj „curmei“—la hutuli, in Galitia (Hrincenko, 330, Zylko, 97). Etimol. : < rom. curméi, cf. alb. kurm „bucatà tàiatà din ceva“ (Kaluzniacki, 17, DA, I, p. II, 1029, Stocki, 355, Scheludko, 137, Sarovol's'kyj, 55, Crànjalà, 438, Rosetti, V, 120), vezi § 3, pct. b. Var. : kurmàk, dérivât propriu, cu suf. -dk, de la ucr. *kurm „curmei" < v. rom. curm, atestat in Muntenia si Oltenia, cu sensul „crimpei de funie cu care se leagà vitele cind se due la pàsune" (DA, ibid.). în romànà acest cuvint (curm) trebuie sa fi existât in trecut si in alte pàrti, in Transilvania sau in Moldova, de unde a putut fi transmis hutulilor. kurmij, vezi kurméj.
    kùzba, „cirlig in care se agatà ceaunul deasupra pirostriilor" — in graiurile hutule (Hrincenko, 320). Etimol. : < rom. cújba „unealtà de care se folosesc mai ales ciobanii, la fierberea bucatelor", „lemn indoit sau furcit la un capàt, ce se infige in pàmint çi de care se acatà ceanul deasupra focului" —