272 TH. N. TRAPCEA Mentionâm folosirea adverbului kaj, care este propriu limbii macedonene 1 kaj si bil „unde ai fost?" kaj ides „unde te duci?“, ot kaj si dosao „de unde ai venit?" Infinitivul se termina în t : dot „a veni", it „a m 'rge", vidit „a vedea", éuvat "a pâstra“ etc. Atrag atentia formsle vechi aie imperativului de la verbul doci „a veni“ : dot ko(d)me „vino la mine !“, dojodi odma „vino imediat“, jedi jela „mânîncà mîncarea !" - în sfîrçit, semnalâm folosirea frecventâ a verbului venem, -es, -e etc., eu sensul de „a veni" : da veneS, da viS tnjje tutke „sa vii, sa vezi curcile mele", cf. rom. a veni. HAEiHO/JEHHiI HA£ TOBOPOM HEPHOrOPIJEB BAHATA (PeîioMe) Ha6nK>AeHHa aBTopa hmciot caoett uejibio, c ozihoü cTopoHbi, aonoJiHHTb coôpaHHbift üKjroenaBCKHM Ana;ieKTOiroroM ilaB ic Mbhhcm Marepvtan o roBope HepHoropueB BaHaia, a, c Apyroft CTopoHbi, BbinBHTb HcpTbi, o6mne nnn xianHoro roBopa h 6ojirapCKoro h MaKeaoncKoro aibiKOB. HajiHMHe nocnenHbix cBHaeTe.ibCTByei o tom, hto roBop nepuoropueB npnHaü.rie>KHT nnTepepHpytomCMy apeajiy cepôcKoro, 6o/irapcKoro m MaKeaoncxoro inbiKOB. OBSERVANTIONS CONCERNANT LE PARLER DES MONTENEGRINS DU BANAT (Résumé) Les observations que l’auteur signale dans son travail viennent, d’une part, compléter les -constatations faites par le dialectologue yugoslav’ Pavle Ivié au sujet du parler des monténégrins du Banat, et d’autre part, mettre en évidence certains traits du parler susmentionné, communs aux langues bulgare et macédonienne. L’existence de semblables caractéristiques constitue l’indice comme quoi le parler des monténégrins trouve son origine dans l’aire d’interférence des langues serbe, bulgare et macédonienne. 1 Blaie Koneski, Gramatika na makedonskiot literaturen jesik, (Gramalica limbii Jiterare macedonene), vol. II, Skopje, 1954, p. 98; kaj este trecut in categoria prepozi^iilor; in limba romänä corespondentul säu unde are valoare de aaverb relativ-interogativ. Existen^a lui kaj mi-a fost confirmatä ?i de E. Erdeleanu $i J. Popovici. 2 P. I v i t, Die Serbokroatisch!’»... p. 45, afirmä cfl dojodi, dot etc. sint forme intermediäre, •ca evolu^ie foneticä, ale verbului doiti: cf., pentru formele verbului in t la infinitiv, p. 237.