CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE
317
     In ultímele rìnduri Efrem Sirul subliniazà cà aceasta e invasatura bisericii sobornicefti despre Treimea cea nedespàrtità pe care s-o sfintim, s-o cinstim si màrturisim, ìnchinindu-ne.
    Ioan Exarhul inchee altfel, mai patetic. Nu spune o vorbà despre Treime, ci cere sa ascultàm pe Creator. Sa se bucure cerul, pàmintul fi ìntreaga fàp-turà, pentru cà astàzi pe muntele cel ìnalt a stràlucit prin trup soarele ade-vàrat. Sà primim toti lumina pe care tatàl a aràtat-o in fiul. Ioan Exarhul vàdeste fi aci emotie fi talent. Chiar traducerea sa din Efrem Sirul e liberà, creatoare, cu naturaletà, fàrà insà sà se indepàrteze de sens.
    Oricum, cel putin in viitor nu trebuie sà mai caracterizàm stilul, compo-zitia si temperamentul emotiv al lui Ioan Exarhul pe baza unor texte ca cele citate, care nu sìnt create de el. Iar ceea ce s-a afirmat pinà acum pe baza lor, trebuie corectat fi atribuite lui Efrem Sirul, care este adevàratul autor.
    Particularitàtile limbii vàdesc cà omilia aceasta la Schimbarea la fata esteintr-adevàr redactatàde Ioan Exarhul, pentru cà aceleafi particularitàti existà fi in limba altor omilii despre care ftim mai sigur cà sint scrise de el1. Dar aceasta nu insemneazà cà Ioan Exarhul e autorul, care a compus ìntreaga omilie. Unele pàrti sint simple traduceri fi rezumate din omilia lui Efrem Sirul cu aceeafi temà. Se dovedesc astfel ìndreptàtite rezervele fi criteriile preconízate de B. Konieskji in stabilirea autenticitàtii omiliilor lui Ioan Exarhul2.
    Aspectul bulgàresc este prezent in toate compartimentele limbii acestei omilii. Cercetàtorul atent observà fi unele particularitàti ale limbii bulgare de ràsàrit, imbinate cu forme fi constructii càrturàrefti ale slavonei cuite, influ-entatà de limba greacà fi latinà.
    In fonetica remarcàm bulgarisme expresive in grupurile zd < dj fi st<tj, ktj, gtj, skj ; in é> ja. Ex. : prézde (242r) mai inainte ; odezdi (247v) haine ; nemostno „imposibil“ (242r) ; poslusaQste (247v) ; „care ascultà" ; zavèta (243v) „testament“. Se pàstreazà nazalele fi ierurile ; zqzdq mqq „setea mea" (244r) ; VbZ^lb „a luat" (243v) ; synb ,,fiu" (247 v). Ierurile finale uneori lipsesc : izvolich (247v). Lichidele: 1, r — au consecvent grafia caracteristicà slavonei de redactie bulgarà lb, rb : slbnce (247r) ; plbtb „trup" ; proslbzise (247v) „a làcràmat" ; vtbchovn „de frante" ; na prbsi (243v) ,,pe sinul". Dar fi iz mrtvych
—	din morti. L epentetic e atestat doar in citeva cazuri, ceea ce insemneazà cà nu exista in bulgara ràsàriteanà din epoca lui Ioan Exarhul pentru cà se spune regulat zemél vb zemi Iordanstéj (247v), „pàmìnt", sau po zemi, seme (244r), dar fi nepnjemlesi (246r) „tu nu primefti".
    Ioan Exarhul prefera o serie de sufixe in formarea substantivelor fi adjectivelor pe care le ìntilnim fi in limba acestei omilii, cu exceptia sufixelor -ostb ca In vysostb „inàltime" ; Sirostb „làrgime fi -onb ca in trudonb. Dar ìntilnim : -ecb in vodecb (240v) „conducàtor" ; tvorecb (241 v) „creator" ; -telò : strastelb (243) „pàtimitor" ; svedetelb (247v) martor ; -enb : istinenb proorok (243v) „adevàratul prooroc" ; plbtenb „de trup, ìntrupat" (246r). Dar unele
     1V. Vondrak, O tnluvé..., Praga, 1896.
     2B. Konieskji, Siovata na Ioana Egzarha, in « Makedonski jazik » Vili. 1. Scoplie 1957, p. 13—25.