tNVA'J"ATURILE LUI NEAGOE BASARAB
     ìnainte de descrierea lui B. Tonev, manuscrisul (farà cele 13 file inregistrate in 1921) se afla in bibliotecà in douà fragmente, sub numerele 83 (8 file) si 123 (90 file), ceea ce inseamnà fie cà a intrat in douà rinduri, cum presupune P.A. Lavrov, fie cà, la inceput, manuscrisul s-a ràzletit fi a fost pàstrat in locuri diferite1. Afa se explicà — cred eu — fi faptul cà 13 file n-au fost inre-gistrate decit dupà descrierea lui B. Tonev, defi nu este exclus ca eie sà fi intrat in bibliotecà intr-adevàr in 1921. in catalogul lui B. Tonev manuscrisul este trecut la nr. 313, numàr pe care il are fi in prezent, ìmpreunà cu cele 13 file adàugate in 1921.
    B. Tonev ne mai dà o informatie pretioasà : manuscrisul (vechiul nr. 123, dar poate fi celelalte douà mici fragmente : vechiul nr. 83, resp. 8 file, fi cele 13 file inregistrate in 1921) a fost cumpàrat de la Iv. Karastoianov, fotograf, in 1891, deci cu patru ani ìnainte de studierea lui de càtre P.A. Lavrov. Putem presupune cà in 1891, la numai 14 ani dupà eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman, fotograful Karastoianov nu putuse veni de altundeva decit din Romània, poate chiar din Bucurefti, unde desigur invàtase meftefugul. Manuscrisul a putut fi cumpàrat sau obtinut de el sau de vreun membru al familiei lui in Romània, de la cineva care nu-i bànuia valoarea, probabil in a doua jumàtate a secolului trecut. Starea defectuoasà a manuscrisului, ràzletirea unui mare numàr de file dovedesc cà manuscrisul — scos cìndva din vreo mànàstire sau bibliotecà episcopalà — a ajuns in mimile unor necunoscàtori, care au pierdut o parte din el. Scrisul foarte ingrijit, frumos, cu titluri caligrafíate uneori cu aur, ne duce la concluzia cà acest manuscris a fost copiat pentru una din marile mànàstiri sau poate chiar pentru cancelaría domneascà ; el poate fi foarte apropiat de manuscrisul original, dacá nu este chiar copia oficialà executatà pentru Neagoe Basarab cu putin timp ìnainte de moartea sa (1521). Vechimea hirtiei, stabilità pe baza filigranelor, pare a confirma aceastà ipotezà. Poate ìntìmplarea fericità va scoate in fata cercetàtorilor noi pagini din acest text in versiunea originala, slavonà, care stà la baza celei romànefti fi a celei grecefti, fi atunci cunoftintele noastre vor putea fi precizate fi imbogàtite 2.
    Reproducem, in continuare, textul celor 13 file inedite, numerotate in manuscrisul Bibliotecii Nazionale „Chirii fi Metodie“ din Sofia de la 99 la 111, iar aici — conform ordinii reale a tuturor filelor — de la 70 la 76 (7 file) fi de la 79 la 84 (6 file), cu observatia cà in manuscris eie sint aranjate invers:
     1	Fragmentul nr. 83 s-a aflat la un moment dat intr-un dosar cu mss. nr 82. Este intere-sant de observat cà, atunci cìnd P. A. Sircu a cercetat manuscrisul la Sofia, bibliotecarii n-au putut sà-i dea decit mss. nr. 83 (8 file) §i 1 filà din mss. nr. 123, restul fiind ràtàcite si redescoperite ulterior, in urma unei intregi revizii a fondului. (Vezi P. A. Sircu, K eonpocy
o	nod iuHHuKe TloynenuU ea.iatucKozo eocnodapa Hoanna Hmoe k ceoeMy Cbuiy ®eodocuw. „KiBecTHH OPÍIC“, V, kh. 4, 1900, p. 1301—1307; St. Romanski, Eb.uapcKama khumchuhcx..., p. 63). Este drept insà cà intre timp manuscrisul fusese imprumutat, la Petersburg, lui P. A. Lavrov (op. cit., p. XXVII).
     2	In Istoria literaturii romàne, I, Ed. Acad., Bucurefti, 1964, p. 278, nota 1, se spune cà prof. D. P. Bogdan a descoperit un fragment inedit din textul slavon, dar el insu?i nu a dat, dupà cite ?tiu, nici o làmurire In acest sens in vreun artieoi sau notà tipàrità, din care sà rezulte dacá este vorba despre acclami manuscris sau despre altul. Ajteptàm cu Ínteres confirmarea acestei stiri $i publicarea paginilor noi, cu atit mai mult cu clt se afirmà cà aceste pagini ar fi fost descoperite in U.R.S.S., deci ar putea sà provinà de la un alt manuscris.