DOUA FRAGMENTE INEDITE DIN TEXTUL SLAVON AL ÎNVÀTÂTURILOR LUI NEAGOE BASARAB CÀTRE FIUL SÂU TEODOSIE
                                G. MIHÀILÀ
    Cu prilejul Primului Congres de studii sud-est europene, tinut la Scfia în 1966, am avut ocazia sa cercetez, în ziua de 2 septembrie, la Biblioteca Nationalâ „Chiril çi Metodie", pretiosul manuscris al versiunii originale, sla-vone, a învâtâturilor lui Neagoe Basarab câtre fiul sâu Teodosie1. Parcurgînd manuscrisul fila cu fila —• caci se stie câ acestea s-au pâstrat în neorînduialâ si cu mari lacune2—, am constatai câ, fatâ de 98 de file, cite avea la data descoperirii lui de câtre P.A. Lavrov, în 1894 3, si a descrierii de câtre B. Tonev, în 1910 4, acum are 111 file, deci cu 13 mai mult. Urmârind cele trei numero-târi moderne succesive, fâcute de cercetâtorii anteriori çi de bibliotecari, am observât câ pe f. 99a este aplicatâ stampila bibliotecii, cu numârul de înre-gistrare 1583 si cu data 1921 (deasupra este scris, de asemenea, N 276/369), ceea ce m-a dus la concluzia evidentâ câ de aici încep cele 13 file noi (99—111), care, fiind înregistrate la 11 ani dupâ publicarea descrierii lui B. Tonev, n-au mai intrat în atentia cercetâtorilor. Este adevârat însâ câ, asa cum se pâstreazâ în p ezent manuscrisul, ordinea filelor nu respectâ nici ultima numeratare, ci
     1	Mulfumesc càlduros profesorului Manio Stoianov, §eful secfiei manuscrise, care mi-a pus cu multa bunàvointa la dispozifie manuscrisul.
     2	Textul slavon pastrat reprezintà aproximativ o treime din opera originala.
     3	Vezi C.ioea HaKaia’ne.ibHbie eoeeodbi na.iuiucKoso Hoamia Hazon k cbmy <t>eoòocwo ^riaMHHTHHKH apeBHeii riHCbMeHHOCTH h ncicyccTBi, CLII), St. Pb., 1904, p. I. Dupà cerceta-rile fàcute in Biblioteca Nazionali din Sofia in 1894, P. A. Lavrov a prezentat manuscrisul in 1895 intr-o jedinfà la „HMnepaTopcKoe o6inecTBo hctophh h apeBHOCTeìi pocchììckhx npH Mockobckom yHHBepcHTexe“ (C.ioea HaKaia'ne.ibHbie eoeeodbi ea.iaiucKoio Hmon cbiny ceoeMV &eoòocuK>. „HreHHii b HMnepaTopcKOM oomiCTBe hctophh h apeBHoereii pochììckhx. .
VI, Moscova, 1896, p. 4—16). Manuscrisul a fost descris apoi pe scurt, in 1897, de catre Sv. Vulovié, dar aceastà descriere a apàrut abia dupa moartea lui, in 1900: Orine CjioseHCKux pyKonuca CoefiitjcKe Hapodne Euó.momeKe, „CnoMeHHK Cpncice Kpa.;i>eBCKe AKajieMHje“, 2-h paipea, 33, Belgrad, 1900, p. 44—45, nr. 223 (83) $i 224 (123). Vezi St. M. Romanski, Eb.napCKa KHUMcmma e PoMbitu.H u eòm iieuno npoinaedenue (Ilo noeod uà inòamiemo na n. 0. Jlaspoe, Cjioea HaKa3ame.ibHbie..„MiBecTHH Ha CeMHHapa ho cuaBancKa cJihjto--norHH npn yHHBepcHTeia b Co<|)hh 3a 1904 h 1905 nxu.“. Sofia, 1905, p. 60—63.
     4	Onuc na pbKonucume u cmaponenamuiime khuzu Ha Hapoònama Eitó.woitieKa s Coifiun 31], Sofia, 1910, p. 260—261, nr. 313 (83, 123).