CRITICA |i BIBLIOGRAFIE
497
      Dupà pàrerea noastrà, repartira numerica a exemplelor ar fi trebuit sà avantajeze ìntr-o tnàsurà mai mare cel de-al doilea procedeu. Scàderile primului decurg din faptul cà locutiunile adjectivale luate izolat, în afara unei sintagme, nu echivaleazà întrutotul cu adjectivele de relaie din limba rusà.
      A)	Sensul construcÇiei este mai ìngust decît al adjectivului de relaie. Aceasta 1-a ìndemnat probabil pe autor sà se abatà de la structura statornicità — „de + substantiv" — ?i sà reeurgii la prepozitii suplimentare: o r a s. ...de (la) ~ ; o c t o m b r i e ...de(din) în ce prive?te primul exemplu, remarcàm ambiguitatea formulàrii, susceptibile, din cauza parantezei, de douà interpretàri: a) „de ora?“, „la ora?“; b) „de ora?", „de la ora?". Cu privire la cel de-al doilea exemplu, vom adàuga la cele spuse constatarea câ nu toate articolele cu denumiri de luni in titlu sìnt strutturate identic: februarie, mar ti e ?i mai cuprind ilustraçii fàrà paran-tezà, de tipul de ~ , iar dece mb rie formala aparte de (in ) ~ .
      B)	Sensul construc^iei este mai larg decìt al adjectivului de relaie. Aceasta se datoreazà, tn primul rînd, polisemantismului prepoziçiei române?ti „de", pentru care exprimarea rela^iei — chiar ?i în accepta mai largà atribuità termenului ìn gramatica rusà — nu reprezintà decìt una din multiplele-i valori. A?a se face cà o serie de formaci analoge ca structurà celor care exprimà relatia au în fapt înfelesuri complet diferite: cauzal (m i l â1... de ~ ), final (parada... de ~), de locu^iune frazeologicà (r e gui â ... de ~ ) ; unele corespund dupà sens nu adjectivelor de relaie, ci celor calitative (n â d e j d e ... de ~ ; v a l o a r e ... de ~ ) ; altele, de?i în genere e hivalente adjectivelor de rela^ie, nu pot fi oricînd substituite în traducere de eie (f o t b a l... de ~; h o c h e i ... de ~; totu?i amator de fotbal, hochei etc. nu va ii*(/>ym6ojibiibiü .tioôume.ib, ci MoôumeAb (fiymôo.ia)- în asemenea situaci, sintagmele ni s-au pàrut de préférât simplelor lo-cutpuni. Cf. ?i alte locutiuni, care ar putea exprima, credem, mai limpede ideea de relaie în cadrul unei sintagme: inventar ...de ~ ; ornament ...de ~ ; r ai ... de ~ ; receptie... de ~ ; s e r i e ... de ~ (cf. în acela?i artieoi sintagma productie în ~ ) ; servici u ... de ~ (nue vorba de deotcypHbiü din îmbinàri ca „ofi^er de serviciu", „func^ionar de serviciu", ci de CAymeÔHbiü ', s p i r i t... de ~ (tradus de altfel corect prin adjectivul calitativ oempoyMHbiÜ)■
      III.	Problema redàrii aspectelor verbale ràmîne una din cele mai spinoase în practica lexicograficà. Ideal ar fi ca verbele române?ti sà fie traduse, în principiu, prin cîte douà verbe rusesti, unul imperfectiv, altul perfectiv. în cazul Micului dictionar, economia de spaÇiu a impus însà retinerea de fiecare datà numai a unui singur verb rusesc. Ca régula generalà, cuvintele-titlu în cauzà sînt redate prin verbe imperfective. Autorul a fost, totu?i, bine inspirât în mai toate cazu-rile cînd alegerea sa s-a oprit asupra aspectului perfectiv. De pildà, o b t i n e ?i-a gàsit o izbutità tàlmàcire în doôumbcn, deoarece semantica verbului românesc implicà acea nuan^à rezultativà •care este proprie verbului perfectiv rusesc. Dimpotrivà, perechea sa doôueambcn a fost pe bunà dreptate considerata omologâ lui n â z ui, întrucît, lipsit de nuanÇà rezultativà, verbul rusesc nu desemneazà decît tendinea, efortul de a obline ceva. în limita posibilitàtilor, autorul s-a stràduit sà înfâçi?eze peste tot un tablou cît mai bogat ?i mai variat al formelor de aspect. Astfel, în articolele care cuprind, afarà de traducerea cuvîntului-titlu, sensuri suplimentare sau ilustratü, întîlnim foarte des verbe de aspect diferit (de?i numeric imperfectivul precumpàne?te), de pildà arbora vt. BOjipy>KaTb, a ~ un drapel BojjpyîHTb waMU.
       Ce e drept, pentru cititorul neavizat se creeazà uneori impresia lexicalizàrii formei de aspect, în sensul cà într-o anumità sintagma (sà zicem eodpy3Utr,b 3hümh) este inclinât sà foloseascà în mod constant verbul la aspectul dat în dictionar (cel perfectiv), fàrà a mai face legatura cuvenità eu forma verbului din titlu sau, unde e cazul, din sintagmele alàturate (adicà nu-?i poate închipui cà se spune ?i eodpyMcamb 3homh, de vreme ce textul articolului fixeazà numai echivalentul sodpy3umb pentru cuvîntul a arbora din sintagma analizatà). Dacà lucrul acesta este mai mult sau mai pu^in inevitabil, nu ni se pare în schimb recomandabilà consemnarea ambelor aspecte, pentru traducerea unuia ?i aceluia?i eu vînt: colora, vt. KpacHTb, OKpacHTb ; b a t e... (a învinge) 6nTt>, noÔHTb ; î n n o p t a, vi. HoneBaTb, nepeHOHCBaTb.
       în aceste eazuri, situala ideala se transforma în reversul ei : formele corelative de aspect în condiZiile cînd în restul traducerilor figureazà numai verbe de un singur aspect, pot fi luate drept douà unitàri lexicale distincte, aflate eventual într-un raport de sinonimie (ca la î n e c a vt. ToriHTb, 3aTon:iHTb ; î n t âr i vt. KpenHTb, yKpermsrrb).
      IV.	Capacitatea unora din adjectivele române?ti de a exprima potenziai numele de agent sau de purtàtor al unei calitâti abstracte pretinde ?i ea solutii lexicografice adeevate. în dictionarele normative curente, cuvintele în chestiune, probabil din scrupulozitate çtiintificà, nu se bucurà
j: — 1003