458
G. M1HAILA
      Istoricii limbii romane — ca çi cei ai întregului domeniu romanic — datoreazà lui A. Meil-let, în afarà de cele douà opere fundamentale de gramaticà comparata indo-europeanà, care oferà material pentru „preistoria" ei (în special, pentru studierea fondului autohton çi, evident, pentru inçelegerea locului çi evoluta latinei între celelalte limbi indo-europene), trei lucràri capitale consacrate istoriei limbii latine: Traité de grammaire comparée des langues classiques (în colaborare cu J. Vendryes, Paris, 1924; ed. 2, rev. çi augm., 1953); Ésquisse d’une histoire de la langue latine (Paris, 1928; ed. 3, 1933)1 çi Dictionnaire étymologique de la langue latine. Histoire des mots (în colaborare eu A. Ernout, Paris, 1932; ed. 4, 1959) 2.
      în sfîrçit, pentru studiile slavo-române, Études çi Le slave commun, ca çi studiile de deta-liu, din care unele au fost citate mai sus, constituie un instrument de lucru de prim ordin, eie fiind folosite de to^i specialiçtii în acest domeniu al istoriei limbii romane. Pe lîngà cadrul generai oferit cercetàrii, lucràrile lui Meillet prezintà de nenumàrate ori soluti directe privind etimologia cutàrui sau cutàrui cuvînt, evoluta lui fonetici, sau sugestii interesante privind moda-lità^ile concrete de interpretare a interferenÇei dintre vocabularul romanic çi cel slav3.
     Reprezentantul cel mai de seamà al lingvisticii comparate indo-europene din primele decenii ale secolului nostru, unul din cei mai originali continuatori ai lui Saussure çi întemeie-torul, de fapt, al çcolii sociologice franceze în lingvistica secolului al XX-lea, A. Meillet a fost aies membru a numeroase academii çi societàri çtiin^ifice çi proclamat doctor honoris causa al mai multor università^. „Grammaticaë comparatae auctori gravissimo, scriptori elegantissimo, praeceptori meritissimo, studiorum grammaticorum inter Gallos laeta spe efflorescen-tium decori atque exemplo" — aceastea sînt cuvintele înscrise pe diploma de doctor honoris causa, acordatà lui Meillet în 1910 de Universitatea din Berlin 4.
     Printre academiile care 1-au aies membru de onoare -—Academia rusà de çtiinÇe (1906), Academia din Goteborg (1908), Academia de ijtiin^e din Cracovia (1914), Academia Regalà din Bruxelles (1919), Académie des Inscriptions et Belles Lettres din Paris (1924) çi altele—-se numàrà çi Academia Românâ, care 1-a primit în unanimitate în rîndurile sale la 6 iunie 1923, în urma propunerii lui Sextil Puçcariu, semnatà de asemenea de I. Bianu, G. Bogdan-Duicà,
O.	Densusianu, Dr. G. Marinescu, A. Lapedatu, Oct. Goga, Andrei Ràdulescu, Dim. Gusti çi I. Nistor.
     în locul generatici inai vechi de indo-europenisti, provenivi mai aies din Germania, în primele decenii aie secolului nostru ,,s-au ridicat, eu deosebire în Franca, cî^iva invàdi—spunea S. Puçcariu în faÇa corpului academic —, care în cercetàrile istorice si comparative aie limbilor au introdus tot mai pronun^ate preocupàri de naturâ filozoficà.
     în fruntea lor stâ astàzi profesorul de la Universitatea din Paris, d-1 A. Meillet. Nu e locul sà înçir aici lucràrile sale mari çi studiile mai màrunte — totdeauna documentate eu un aparat de adîncà erudire çi presàrate de idei fertile —nici sà insist asupra neobositei sale activitàçi ca director çi conducàtor al unor însemnate publicapi periodice, ilustrate de nenumàrate recenzii întregitoare çi încurajatoare, ieçite din pana lui, — ci pomenesc numai com-pendiul sàu de « Introducere în studiul limbilor indo-europene *, devenit clasic, çi recenta sa « Lingvisticà istoricà si lingvisticâ generala », care e una din operele cele mai bogate în idei, expuse eu claritatea çi darul de convingere al celui ce, deschizînd cài nouà de cercetare, le strà-bate însuçi, eu ochiul sigur, pînà în depàrtàri mari.
     Alegînd, Domnilor Colegi, pe d-1 A. Meillet ca membru onorar al Academiei noastre, nu facem decît sà urmàm tradita care pe vremuri a chemat în sînul nostru pe un Gr. Ascoli çi Hugo Schuchardt, înaintaçii çcoalei lingvistice a càrei directe o urmeazà çi întregeçte d-1 A. Meillet" 5.
     înçtiinÇat de aceastà alegere prin scrisoarea din 11 iunie 1923, semnatà de Iacob Negruzzi, precedimele Academiei, çi V. Pârvan, secretar generai6, À. Meillet [ràspundea, în
       1	Cf. çi lucrarea sa mai veche, De quelques innovations de la déclination latine, Paris, 1906.
      2	Cf. acad. lorgu lorda n, Lingvistica romanica, p. 303 — 304; acad. Al. Rosetti, Istoria limbii romàne. I. Litnba latina, ed. 4, Bucureçti, 1964, p. 28 — 29.
3	Cf. çi articolili sàu teoretic Les interférences entre vocabulaires, în Linguistique historique st linguistique générale,
I,	ed. 2, Paris, 1926, p. 343-350.
      4	Vezi J. Vendryes, Antoine Meillet, p. 12 — 13.
       5	Academia Românà, «Anale», t. XLIII. §edintele din 1922 — 1923, p. 157. Textul original, scris de mîna lui S. Puçcariu se aflà în Arhiva Academiei, dosarul A — 3 — 1923, f. 13. în aceeaçi çedin^à a fost aies membru de onoare çi J. Gilliéron, creatorul geografici lingvistice.
       *	Copia scrisorii se pàstieazà în dosarul citât în nota precedente. Mul^umesc, eu acest prilej, tovaràsului Petre Popescu, çeful Arhivei Academiei, pentru bunàvoin^a cu care mi-a pus la dispozijie aceste documente.