CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE
337
     Unele versete din scripturà sint traduse in mod deosebit de loan Exarhul. Traducerea aceasta devine un criteriu de stabilirea autenticitàtii operelor lui loan Exarhul. Astfel este inceputul Evangheliei lui loan Teologul, tradus fi in omilia aceasta ; aci in 14 cazuri ca §i in alte opere ale lui loan Exarhul, se spune: Vb nácelo bé slovo si slovo bé ot Boga... „La ìnceput era Cuvìn-tul $i Cuvìntul era de la Dumnezeu...“ (30v), 31 r, 32 v, 33r, v, 35 v, 40 v, 41 v). lntr-un singur caz a folosit vechea traducere slava: Iskoni bé slovo... (32 r) ‘ii altàdatà: Fa nacgtokb bé slovo...
     Are repetàri, prin care impresioneazà si accentuieazá ideea : ide o zivot... ide o zdani... (33 v) ,,e vorba de viatà... e vorba de fàpturà...“. Sau : Vb sètemb bystb eda rece... vb ,,sétemb bystb a ne rete, vb sétemb bystb. ,,ln mreajà a fost cind a spus..., in mreajà a fost dar nu a spus... in mreajà..."
     Pronumele dem. tb, la, lo stà uneori dupà substantivul la care se referà. Ex. Dél§tb ze prachb tb mQ¿ie crkvnii—,,Praful acesta il fac oamenii bise-ricii..." (40v). Aceastà topicà premerge transformarea pronumelui tb in artieoi enclitic : prachbtb.
    Cind comenteazà versetele loan Exarhul imbinà in mod originai tex-tul biblic cu gindirea proprie. „Pride vetrb i i'bstas§ vhny, priidoíq na min rekse na vérg ti ne pade sebe... na kameni rekse na vére (35v) — ,,S-a stirnit vintul si s-au umflat valurile, au venit in lume adicà la credintà si nu a càzut... pe piatrà, adicà pe credintà“. Aoristele dau tonul povestitor, iar elemente ca rekée, „adicà" ti „si" tbcig, imze „numai, intrudi", etc. dau culoarea localà».
    Omilia la intimpinarea Domnului. Omilia la « íntimpinare », descoperità fi eade curindde càtre P. Ilievskji, prin limbà, prin stil §i prin titlu confirmà ca autor pe loan Exarhul, cum a dovedit-o P. Ilievskji, care a gàsit-o ìntr-un sbornie de omilii din sec. al XV-lea, de redactie sirbà. Din omilie se pàstreazà numai partea de la inceput ìnclusiv titlul : Ioana prezvitera exarcha slovo na sretenie gospoda nasego Iisusa Hrista.
    In introducere vorbe^te despre cei drepti §i lume a lor, care va dàinui pururea. Nimic nu e mai viu si mai dulce ca omul drept. Dreptii au ràs-platà si nàdejde la cel de sus. Prin duhul sfint cei drepti vor infiori ca finicul ^i se vor inmulti ca cedrii Livanului fiind cà au credintà.1
    Ca dovadà, autorul aduce exemplul dreptului Avel din Vechiul Testa-ment si pe dreptul Simeón, care a intimpinat pe Hristos in bisericà, dupà cum ne istoriseste evanghelistul Luca. Astfel loan Exarhul a ajuns la Evan-ghelia zilei si a trecut la tratare. Simeón fusese vestit de Dumnezeu cà nu va muri, pìnà nu va purta in bratele sale pe Iisus, intimpinindu-l la templu cu cuvintele : ,,Acum slobozeste pe robul tàu, stàpine, dupà cuvìntul tàu in
     1	,,SvétT> pravednikom prisno imie necistivich Ogasajet, da niétoáe pravédnago néstb iiveje... i u gospoda mbzda imb i nadéida ichb ü viSnjago. NiCto ie bo jest slaide pravdiva •élovéka... reky pravednich jako finikb procvbtétb ponete prisno sladbkuju vérü imatb. Jako kedrb vb livane ümnoíit se imie ne gnije bogouvédénijemb jestestvbnim... "
      Citat dupà textul publicat de P. Ilievskji, op. cit., p. 94—95.
22 — 1003