418
ELENA LINTA
    Textul scriptorului II, reprezentat numai prin glose suprascrise, este incadrat ín paranteze rotunde.
    Textid scriptorilor urmàtori de la sfinitili secolului al XVII-lea si din secolul al XVIII-lea, este evidentiat prin douà linii verticale marginale.
     Numàrul filei originalului este scris marginal, in stìnga paginii, iar cifra zilei de pomenire se aflà notata inaintea titlului paragrafului respectiv.
    Traducerea textului ne-am stràduit a o face cit mai fidelà. In cazul cìnd in originai au fost inscrise cuvinte romànesti, inclusiv apelative folosite ca porecle, ele vor aparea transliterate $i sublimate prin cursiv. De asemenea vor aparea fidel transliterate toate numele proprii romànesti. Textul tradu-cerii va respecta intocmai toate semnele stabilite pentru transcrierea originalului, cu exceptia parantezelor rotunde care mentionau coborirea literelor sau a cuvintelor suprascrise §i care in traducere nu-si aflà rostul.
    Limba in care este scris Pomelnicul este slavona mediobulgarà, caracte-rizatà prin amestecul §i disparitia ierurilor in pozitie finalà, amestecul voca-lelor nazale §i denazalizarea lor, confuzia cazurilor si disparitia partialà a declinàrii nominale (caa ct» nacmca, wt ApoH Boji).
    Elementiü románese este prezent in Pomelnic in primul rind prin numàrul mare de nume proprii de persoanà si loc, atestate de cele mai multe ori in forma populará, dialectalá : Agahia, Catrina, Dràghina, Fràsina, Gligore, Hilip, Ifrosin(a), Irimia, Izmaragda, Magdàlina, Pàscàlina, Porhira1.
    La numele proprii bàrbàtesti este de remarcat folosirea in multe cazuri a formei oficiale cu terminatia -ie 2 : Anastasie, Athanasie, Dionisie, Eughenie, Gheorghie, Grigorie, Iordachie, Isachie, Vasilie.
    Numele càrtuiàresti sau calendaristice (multe dintre eie luate din Noul Testament sau din martirologii) se prezintà intr-o gamà variata la pomenirea càlugàrilor, càlugàritelor $i a altor persoane din ierarhia bisericeascà, nefiind foloste in onomastica laicà (de ex., Azarie, Candachia, Dosothei, Euthimia, Evloghie, Ghelasia, Misail, Madona, Nofit, Protasia, Rahilia, Serapion, Sinclitichia, Silioan, Veniamin).
    Cu o freeventà destul de restrinsà se folosesc numele ìmprumutate din rusà (Ivan, Axinia, Parasca), maghiará (Gherghi, Mihali, Añusca) sau greacà (lane, Despa).
    La persoanele laice, alàturi de prenume este uneori notat si numele de familie3. Interesante ni se par, in legàturà cu aceasta, fórmele atestate in Pomelnic de porecle devenite nume de familie 4 : Arapul, Cojoca (Cojoacà?), Covrig, Dràgutul, Dzamà, Furtunà, Grozav, Lupul, Màlaiu, Pàparà, Perjul, Talpà, Trufasul.
    ín afarà de materialul bogat de oncmasticà si toponimie, elementul románese in Pomelnic este reprezentat si prin includerea in textul slavon a unor cuvinte romànesti (substantive comune, adjective, pronume) de exemplu :
    1	A1. Graur, Nume de persoane, Bucure§ti, 1965; N. A. Constantinescu Dicfionar onomastic románese, Bucurejti, 1963.
    aN. A. Constantinescu, 'op. cit., p. X.
     3	Numele dublu devine frecvent In clasa stápinitoare din secolul al XVI-lea (ibidem, p. XXIII, XXVI).
     4	Ibidem, p. L.