GRAIUL MUNTENEGRENILOR DIN BANAT
271
lit. klasje „spie“, lisje, lit. lisce. Aceastà tràsàturà este característica pentru dialectul vorbit in regiunea Kosovo-Resava1.
    De asemenea, prezintà Ínteres pàstrarea lui l final (la Cralovat), ca ele-ment arhaic2, in urmàtoarele cazuri : sol „sare", pepel „cenu^à“, posai „treabà“ etc. Este una din tràsàturile dialectului stokavian de tip vechi, dialect care se intinde de la gura riului Timoc spre sud, pe lingà Morava, pinà la Kosovo, Prizren, Sirinic3.
    Din morfologie semnalàm urmàtoarele particularitàti.
    Adesea la plural se constatà ìntrebuintarea cazului generai : imam mnogo ovee „am multe oi“, bio sam kod ovee „am fost la oi“, kupio sam volovi za dobri novei ,,am cumpàrat boi pe bani buni“, dajem seno ovee „dau fin oilor“, s o-vee idem u polje „merg cu oile la cimp", idem pored iene „merg pe lingà femei“. La Petrovaselo, ìntrebuintarea cazurilor prezintà la singular urmàtoarea particularitate : o parte dintre localnici ìntrebuinteazà dativul pentru genetiv, iar altii genetivul pentru dativ. Exemple pentru primul caz : otiSao sam k kuci Jovanu Milinomu ,,am mers spre casa lui J. M.“ ; prodoh pored kuci Mi-linomu ,,am trecut pe lìngà casa lui J. M." ; dòhodio (in loc de dolazio) sam k njemu „am venit spre el“. Pentru al doilea caz : ja sam rekao kid Marije ,,eu i-am spus Mariei ; on je kazao mame „el a spus mamei" ; dao je sestre knjigu ,,i-a dat surorii cartea“ ; on je kazao tebe „el ti-a spus tie" ; mene sam kupio knjigu „mi-am cumpàrat carte“.
    Adjectivul stà in mod consecvent dupà substantiv : braSno belo „fàinà albà“ ; covek dobar ,,om bun“ ; rad dobrovoljni „munà voluntará“ etc. Comparativi se construieste cu po, ca, de ex., in : po dobar „mai bun“, po star „mai vechi“, po velik „mai mare“, de$i este in uz §i forma literarà po bolji „mai bun“. Aceastà din urmà se datore^te limbii literare, pe care o vorbesc intelectualii localnici. Cele douà fenomene de mai sus se datoresc, probabil, influentei limbii romàne, invederatà si de un alt procedeu existent in aceste graiuri : comparativul cu maj ; ca, de ex., in : on je maj jak „el este mai puternic“ ; ona je maj lelpca ,,ea este mai frumoasà“. Superlativul se formeazà cu naj, plus forma „pozitivà" : najdobar, najvelik, najlep, najmudar etc.
    In legàturà cu pronumele, semnalàm acuzativul in loe de instrumental in : igrao sam nju (sau je) ,,am jucat-o“, in loc de ,,am jucat cu ea“. Am notat de asemenea ìntrebuintarea pronumelui reflexiv in urmàtoarele cazuri : hocu da si uzmem ovei (in loc de hocu da mi uzmem ovee „vreau sà-mi iau oi“, uzmisi knjigu (in loc de uzmi mi knjigu) „ia-mi cartea", idem da si kupim kaput (in loc de idem da mi kupim kaput) „merg sà-mi iau platón“, mene hocu da si KupiM sesir (in loc de meni hocu da mi kupim sesir) „mie vreau sà-mi iau pàlàrie“ etc.
     1	Pavle Ivié, Die serbokroatishen..., p. 234; cf. si M. S t e f a n o v i <5, Gramalika srpskohrvatskog jezika, Novi-Sad, 1954, p. 4.
    “Ivan Popovié, op. cit. p. 34.
     3	Dr. M. Pavlovié, Primeri istoriskog razvitka srpskohrvatskog jezika (Exemple despre evolutia istoricà a limbii sirbocroate). Beograd, 1956, p. 145.