AL. IONA$CU
     A avut loc, ìn esenta, un procès de asimilare : ìn fata unui [j], a carui articulare comporta o pronuntatá apropiere de palat a dosului limbii, [i] si [b]„ vocale medii sau medio-închise în ce priveçte gradui de apertura, au devenit mai ìnchise („incordate“) $i s-au apropiat ca timbru de vocalele ìnchise [y] $i [i]. (De acestea din urmà se deosebeau însâ prin cantitate, eie râmînînd çi in aceastâ pozitie ultrascurte.) Ìnchiderea vocalelor [t>], [b] a fost favori-zatà de imprejurarea ca timbrul lor, din cauza caracterului ultrascurt, putea foarte usor sa varieze ìntr-o directie sau alta (fapt demonstrat de vocalizarea cu rezultate diferite a ierurilor intense ìn diferite limbi slave).
     Cum se poate ìnsa explica schimbarea in [ri], [b] a vocalelor [y], [i] sub influenza unui [j] urmator? Specialistii care o admit {14/169 ; 3/211} nu dau nici o explicatie si nici nu aduc probe in sprijinul presupusei evolutii. lata cum trateazâ aceastâ problemâ S.B. Bernstein, la care se refera ìn lucra-rea sa V.V. Ivanov : „Vocalele ultrascurte... ìnaintea lui [j] ... au devenit mai ìnchise, mai incordate. Farà a suferi modifican cantitative ... au fost supuse unor modifican calitative, transformìndu-se din vocale cu grad de deschidere mediu in vocale cu grad de deschidere mie. Aceasta le-a apropiat de vocalele [i] si [y] ... Un procès asemânâtor (subl.n. —Al. I.) s-a petrecut cu [i] si [yj primari ìnaintea lui [j]. Aceste vocale au trecut de asemenea la [ì], [y]: bijo, Sïjç, myjq“. Este evident pentru oricine câ procesul imaginat, de transformare a vocalelor lungi (sau normale1) [y], [i] in vocale ultrascurte, nu poate fi asemânâtor cu acela prin care vocalele [b], [b], râmînînd in continuare reduse, au câpâtat un timbru mai închis. în timp ce actiunea lui [j] urmàtor asupra timbrului — instabil — al vocalelor [b], [t>] apare fireascà, nu se vede de ce, in cazul vocalelor [y], [i], influenta lui afecteaza cantitatea.
    Ca argument este considérât, se pare, atît de N. van Wijk, cìt si de
S.B. Bernstein si V.V. Ivanov, faptul câ [t>], [b] alterneazà nu numai cu vocalele ultrascurte obisnuite, ci si cu [y], [i]. Pentru ca acesta sà poata servi ìn-tr-adevâr drept argument in favoarea tezei sustinute, cercetàtorii amintiti ar trebui sâ demonstreze mai întîi câ alternantele respective erau, in slava co-munâ tîrzie, in paleoslavâ si în rusa din preajma aparitiei scrierii, conditio-nate de pozitia fonetica $i nu, asa cum se considera ìndeobste, alternante fonologice (ìntre foneme diferite). Or, acest lucru nu poate fi dovedit ; faptele cunoscute sìnt mai curìnd ìmpotrivà.
     Fórmele de prezent cu [t] fatâ de [y] la infinitiv la verbe ca myti, kryti, ryti {3/211 ; 6/92, 197 ; 14/169—171} prezintà alternanza mai veche m/m, pe care o regàsim ìn letona : prez, mujuos, krujuos — infin. mïïtës, krütës {10/159}.......
     In tipul bbjç, Vbjg etc. (infin. biti, viti) ij provine de asemenea din bj, în care se reflectâ fie treapta zero a alternantei e(i)/o(i)l (i)—în acest caz. /j/ este sufixal—, fie treapta e, càci ej >ij într-o perioadâ mai veche {8/40, 158; 10/134, 154}. Pentru aceastâ ultimâ presupunere ar pleda, în cazul lui Vbjç, forma din lituana vejù (prez., fatâ de infinitivul vÿti) {8/40; 9/s.v. ; 10/154}; aceeasi situatie o avem în tri je, gostbje, pçtbje etc., càci
      1	în cazul în care pierderea opozi^iei între vocalele lungi çi scurte s-a petrecut in slava comunà înainte de schimbàrile la care ne referim.