-340
PANDELE OLTEANU
     Pronumele kto are forma sìrbeascà : tko ze sy jest... (p. 95).
     Sìnt frecvente participiile réky „zicind“ (95) ; no gì blagovéstvujustichb „picioarele celor care bine vestesc“ ; tUjustuju sg... „care piere... tvarb“ vese-lujuStuju „fata veselindu-se“. Forma veselujunt sg e caracteristicà limbii lui Ioan Exarhul1. Ori: vizdu solnca mncajusta „vàd soarele ìntunecindu-se".
     Aceste gerunzii $i participii se foloseau si cu verbul a fi — dupà origi-nalul grecesc kcù riv aÙT© tcexpinoruonévov bése vbzvlsteno „era vestit, ìnstiintat" (96). Ori i bèsta cudeSta sg „$i fura mirìndu-se“ (p. 97), adicà ,.se mirarà“ gr. Kaì fjv Gaunà^ovtei; (Luca 11.34).
    In sintaxà un arhaism expresiv e functia predicativa a partic. prez. ■§i tr. 1 active, care stau in aceeasi frazà ca predicate la rind cu aoristul de care se leagà prin si : „... i (si) prijemb vb rucé svoj i blagoslovi boga i rete... „Si iatà il primi in miinile sale §i blagoslovi pe Dumnezeu $i zise“. Scopid in frazà se exprimà prin indicativ cu conjunctia da: da dozru, da vizu... ,,sà vàd“, da ne kbsnu ,,sà nu ìntìrzii“. Aceastà constructie a inlocuit vechiul •conjunctiv si caracterizeazà limbile slave de sud, indeosebi bulgara.
     Nu lipsesc nici constructiile càrturàresti ca dativul cu infinitivul : dupà byti cu sensul de „a trebui“, da dozru emù ze iest byti vb tebè... (p. 96) ,,sà vàd ■cà el trebuie sà fie in...“
     Lexicul e bogat cu colorii arhaic si bulgàresc pentru cà spune nadeida „nàdejde“, vìzdu „vàd“, prézde „mai ìnainte“, procvbtétb „va infiori“, da ne kbsnii ,,sà nu ìntìrzii“, glagolati „a vorbi“, vladiko „stàpìne“, liki aggelskyie „cetele ìngeresti“, sice „astfel“, otb privuzb „de nod", prositi sg a cere „a se ruga“. Mai frecvent era moliti sg „a se ruga“, dobrogovéinb „cel care cultivà binele“ „evlavios“. Imze are sensul de „intrucit, pentru cà ,,tak—kaka : Svétb pravednikom prisno, imìe (ìntru cit) nccistivich ugasajetb (p. 94). Sau : jako kedrb Vb Livane umnozùsg imze ne gnije... ,,ca cedrii Livanului se vor inmulti, fiindcà nu va pieri...“ ; Conjunctiile poneze, bo si ubo sìnt cauzale „pentru cà“, détista in loc de otrocg... „copil“. Dintre cuvintele compuse re-marcàm pe cele cu prefixe ca : prò — in loc de pre — „prin“ : proidetb oruzie „va trece sabie“ — si otb nu cu sensul de despàrtire „dela, din“, ci imprima
o	actiune inversà sensului pe care-1 avea initial cuvìntul la care se adaugà : otìmutb 5t srdecb „se va lua din inimi, nu va mai avea“.
     Alte cuvinte compuse sìnt calchiate din greacà : Blagogoveinb, „religios, evlavios“ ei>À,api|<; (Luca II, 25), blagosloviti EÙA.oyé(o „a binecuvìnta ; blago-v&sti „a bine vesti“. Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si cuvintele edinako „numai“, jakoie edinako vb télesii. Apoi rivela „mingìere“ (utecha), gr. 7tapàKÀ,r|cnv pravdivo „drept“ (p. 96), prerotno „ce e contrazis, disputai“, si. prerekaemo, gr. àvTiA-syónevov.
     E o traducere proprie a Evangheliei deosebità de vecbea traducere care circula in slavà. Astfel Ioan Exarhul nu spune de ex. cà Simeon... caje utechì israilevi „a^teaptà mingierile lui Israel“, ci spune: zivi Uvéta israiltska (p. 96). Sau in loc de nyné òtpustyesì raba tvoego spune : nyné otresi raba svoego (p. 96). Ori : „... jako da otkryjut sg ot mnogychb serdecb pomyUenìe ,,ca sà .se descopere gindurile — intendile — din multe inimi.“ Spune jakoze ubo oti-
     2P. Ilievskji Siovata na Ioana Egzarha..., p. 22.