INFLUENTA LIMBII ROMANE ASUPRA LIMBTI UCRAINENE
149
<	rom. arici < lat. erïcius (Miklosich, EWSl., 100, Scheiudko, 146, Dzen-dzelivs'kyj, Rumunizmy, 57, Izoglosy, 18, iar despre origine ìn romàna, Meyer-Liibke, 257, nr. 2897). Raspìndire in graiurile transcarpatice : p.c. 57, £8, 60,
90—97, 118, 120—133, 140, 144—165, 169—198 — variantcle: jarÿi, jarÿb' jarbi'é, jarbi'c' fi p.c. 199— aryt (ìn total, 80 de localitàti).
    Slavii au avut ìnsà, din cele mai vtchi timpuri, un tcrmen propriu, neìmprumutat, pentru denumirea ariciuìui : si. c. *ezb, cu corespondente ìn alte limbi indo-europene : letonà ezys, armeana ozni, cu sensulprimar de,, cel care înteapâ“ ; cf. rus. joz, ucr. jìzók, poi. jez, cehâ jezek etc. (Berneker, 266, Vasmer, REW, I, 192). Care sa fi fost atunci motivele care i-au determinat pe slavii din bazinul superior al Tisei sà-fi abandoneze termenul propriu, de origine slava, pentru notiunea de arici, si sa adopte unul strain? Fenomenul se poate explica in douà moduri diferite, care ìnsà nu se ex clud. P r i m ul : Defi nu este termen pâstoresc, in sensul strict al cuvìntului, arici putea fi auzit frecvent de slavi de la populatia româneascâ din Carpatii Nordici care se ocupa cu pàstoritul, din urmâtoarele trei motive: 1. în limba romàna ariciul denumefte un fel de boalà de picioare la cai fi la vite (DA, I, 251—252). 2. Pielea de arici se pune pe botul viteilor, ca sa nu suga (Hafdeu, Etym. Magn. Rom., II, col. 1562). 3. La pàstorii romàni, in Hateg, dar, desigur, fi prin alte parti, exista credinta câ dacà se tund ghimpii de pe arici fi se dau oilor in sare, acestea nu mai câpiazâ (Hasdeu, ibid.). Nu s-a cercetat ìncà fi, de aceea, ìncà nu se ftie daca cele menzionate la punctele 1 fi 3 de mai ìnainte exista actualmente, ori dacâ au existât in trecut, fi la ucrainenii din Carpatii Nordici care zie ariciuìui jarÿc. Cìt privefte ìnsà folosirea pieii de arici ca bot-nità pentru vitei, acest lucru se practicà, cu siguranta, fi in prezent, atìt de romàni, cìt fi de ucraineni. Al do ile a: S-ar putea ìnsà ca slavii din Carpatii Nordici sa fi ìmprumutat in evul mediu, de la romànii de acolo, termenul arici, pentru ca in felul acesta sa evite rostirea termenului lor propriu, devenit, dintr-o superstitie oarecare, tabu. Se ftie doar câ ariciul este; iar in trecut va fi fost fi mai mult, considérât — in credintele populare ale romànilor, slavilor fi ale altor popoare — un animai deoselit, cu forte fi insufiri suprana-turale. Astfel, romànii nu omoara ariciul nu numai pentru ca stìrpefte unele insecte fi prinde foareci, dar mai cu seama fiindcà „joaca un mare rol ìn cosmogonia popularâ : românul atribuie ariciuìui, cel putin in parte, facerea lumii“ (amànunte la Hafdeu, op. cit., col. 1649 f.u.). Credinta câ ariciul ar fi ìnzestrat cu o inteligentâ exceptionalà e foarte veche la popoarele din Europa, în afarâ versului grecesc citât de B.P. Hafdeu dupà Gubernatis) (nolK ol& àX(ï>nrj£, à//’ Èxïvov ev néya „Le renard a plusieurs tours dans son sac, le hérisson n’en a qu’un, mais un bon“), acesta din urmâ mai adaogâ câ la grecii antici ariciul era socotit întruchiparea prudentei1. Aceeafi credintâ despre inte-ligenta ariciuìui este cunoscutâ si de ucraineni, ceea ce rezultâ, bunâoarâ, din basmul ucrainean în care ariciul cîftigâ o întrecere la fuga cu iepurele, sau din cel în care el o pedepsefte pe vulpe pentru necinste 2. Felurite supersititii în le-
     1	I) e Gubernatis, Mithologie zoologique ou les légendes animales, Paris, II, 1874, p. 11.
    2Mudryj opovidaè, yKpaÎHCbKi napodm kü3ku, ôüùku, npunmu ma ancKÔomur Kiev, 1962, p. 133—136.