III. MISCELLANEA
ANTOINE MEILLET (Cu prilejul centenarului nasterii)1
                          G. MIHÄILÄ
     Antoine Meillet (11 nov. 1866 — 21 sept. 1936), reprezentantul cel mai de seamà al ling-visticii franceze din primele decenii ale secolului nostru, a constituit un caz aproape unie in comparativistica modernà, fiind un cunoscàtor profund nu numai al principalelor limbi vechi indo-europene (latina, greaca, sanscrita, armeana elasieà etc.), ci çi al reprezentantelor moderne ale acestora §i chiar al unor limbi apar^inînd altor familii. în fiecare dintre aceste domenii concrete, precum çi în lingvistica generalà, el a adus contribuii fundamentale, atìt prin lucràri de sintezâ, eît çi prin cercetàri de detaliu, fiind revendicat, pe bunà dreptate, nu numai de indo-europeneçtii propriu-zisi çi de specialiçtii în lingvistica generalà, ca unul din reprezentan^ii de frunte ai çcolii sociologice franceze, continuator al lui F. de Saussure çi M. Bréal, ci, ìn egalà màsurà, si de latinisti çi romanisti, de eliniçti, iranisti, armenologi, germaniçti, baltologi çi, nu ìn ultimul rìnd, de slavisti2. în ceea ce priveçte acest din urmà domeniu, asupra càruia ne vom opri pe scurt ìn cele ce urmeazà, se poate spune cà A. Meillet ocupà unul din locurile de frunte ìn galeria marilor slavisti din primele decenii ale secolului nostru 3.
     Meillet — slavist. Tînâr licenciât, în vîrstâ de 23 de ani, Meillet a fost recomandat de F. de Saussure ca suplinitor al sâu, în anul 1889—1890, la cursul de gramaticà comparatà a limbilor indo-europene, ^inut la^ École des Hautes Études din Paris. Începînd din ultimele luni aie anului 1890, tînàrul comparatist se dedicà unui domeniu nou, pornind sà studieze limba rusâ çi slava veche, astfel încît peste cî^iva ani îçi alege ca a douà tezà de doctorat un subiect din domeniul slavisticii: Recherches sur l'emploi du génitif-accusatif en vieux slave (Paris, 1897),
       1	Text complétât al comunicàrii prezentate la simpozionul organizat de càtre Cercul de comunicàri al cadre-lor didactice de la Facultatea de limba çi literatura românà a Università^ii din Bucureçti çi Societatea de studii clasice, la 11 noiembrie 1966, eu oeazia centenarului naçterii rnarelui lingvist francez. Cu acest priloi, acad. Al. Graur, unul din elevii direc{i ai lui A. Meillet, a evocat figura sa de om çi savant, C. Poghirc a prezentat opera sa <le indo-europenist, iar autorul acestor rînduri pe aceea de slavist.
       2	Vezi enumerarla principalelor sale lucrâri, grupate pe domenii, la A 1. R o s e t t i, Antoine Meillet, « Revista Fundajiilor », IV, Í937, nr. 1, p. 115 — 117 ; toate cele 24 volume çi 547 articole aie lui Meillet sînt înregistrate de E. B e n v e n i s t e, în Bibliographie des travaux d’Antoine Meillet, «Bulletin de la Société de linguistique de Paris », XXXVIII, 1937, fase. 1, p. 43-68.
       3	Din bibliografia consacratà marelui lingvist francez citàm: grupajul de articole pe care i la închinat «Revue des études slaves» (XVI, 1936, fase. 3 — 4, p. 191 — 213) — A. Meillet. I. L’homme *t le savant, de P. Boy er, II. Le sioniste, de A. Vaillant, III. Le président de l’Institut d’études slaves, çi IV. L’oeuvre, de A. M a z o n; amplul articol Antoine Meillet, de. J. V e n d r y e s, în «Bulletin de la Société de linguistique de Paris», XXXVIII, 1937, fase. 1, p. 1 — 42; Al. G r a u r, Moartea unui mare lingvist, « Adevárul », 24 sept. 1936; Th. Capida n, A. Meillet, « Dacoromania », IX, 1936 —1938, p. 661—664 ; Al. R o s e t t i, Antoine Meillet, I.e., p. 111 —119 (retipârit, Bucureçti, Fundaba pentru literaturà çi artü, 1937); Iorgu lorda n, Un lingvist sociolog: Antoine Meillet \1866—1936), în: Academia Românà, « Memoriile Sec^iei literare », seria III, t. IX, 1939, p. 1 — 10 (çi extras) ; Idem, Lingvistica romanica. F.volutic, cúrente, melode, Bucureçti, 1962, p. 45 —46 çi 303 — 314, C. B a 1 m u ç. Antoine Meillet, extras din revista «Insemnàri ie^ene », IV, 1939, nr. 4; A. Graur — L. Wald, Scurtd istorie a lingvis-Jicii, cà. 2, Bucureçti, 1965, p. 101-104 çi 116-119; L. V. S é e r b a, ria\tnmu A. Meillet, «Bonpoew H3WK03HaHH»» XV, 1966, nr. 3, p. 97 — 104.