172	EMIL VRABIE
imprumut din romàna neatestat ; cf. rom. a se serbezi (vorbind despre lapte) „a se acri“, „a se coràsli“ (Oltenia, Banat, Transilvania), sdrbed „acrifor" (vorbind despre lapte), de origine autohtonà, cf. alb. tharpéd, tharbèd (Candrea, Diet. lb. rom., 1103, Rosetti, II, 119).
     sfora, vezi svdra.
     skapàty „a scàpa cu bine" (Zelechowski, 870). Etimol. : <rom. a scapa „id.“
<	lat. +e.\cappare (Candrea, 409, Scheludko, 142). ìmprumut afectiv, intilnit fi la alte neamuri care au venit in contact cu romànii : poloni, lipoveni (Gogo-lewski1, Vrabie, Influenta, 941). Termenul nu trebuie confundat cu urc. skdpaty „a curge cite o picàturà" (Hrincenko, 131), de cu totul altà origine.
     skorn'àla, vezi korn'àla.
     sokotyty „a pàzi" — in graiurile de vest, cunoscut, ca regionalism, si in ucr. literarà (Hrincenko, 165, Ukr.-russk.slovar', 404). Etimol. : < v. rom. a socoti „a pàzi vitele", „a ingriji de vite", din si. skotb „vite“, „bani“. In Pravila lui Vasile Lupu ciobanul e numit socotitorul turmei (Kaluzniacki, 19, Sàineanu, Istoria, 265, Candrea, 400). Derivate: sokotàó „paznic“, cu suf. -dc ; sokJno „in mod prevàzàtor“, cu suf. adverbial -n-o (Hrincenko, ibid.).
     spindz, vezi spyndz.
    spudza „cenufà“ „spuzà“ — in graiurile transcarpatice, nistriene fi in alte graiuri de vest, iar ca regionalism, fi in ucr. literarà (Hrincenko, 191, Dzendzelivs'kyj, Izoglosy, 17, Rumunizmy, 59, Dejna, 124, Ukr.-russk.slovar', 475). Etimol. : < rom. dial, spudza (Miklosich, EWSl., 318, Kaluzniacki, 19, Candrea, 409, Scheludko, 142, Sarovol' s' kyj, 59, Cranjalà, 382—383 fi 438, Rosetti, V, 120), cf. alb. shpuzè „bragia ardente“ (Leotti, 1406), probabil din lat. spodium (Capidan, Alb.-rom. 549). In graiurile transcarpatice s-au notat citeva variante, fi anume : sptiza, in p.c. 40—43, 47, 52—54, 82, 83, 85—89, 91, 97, 122, 125^ 127—133, 159, 160, 163—168, 184, 190—212 ; spudza sau Spudza, in p.c. 1-^, 9, 12—14, 16—24, 28, 32—39, 45, 46, 53, 57—60, 67, 83, 92—97, 130, 156 f.a. (Dzendzelivs'kyj, Atlas Transkarp., h. 138, ter-meni pentru cenusà). La comentarii se precizeazà cà in p.c. 41, 86, 87, 160, 190 (sptiza) fi in p.c. 46, 83 (spudza) acest termen inseamnà nu orice fel de cenufà, ci doar „cenufa de la un foc fàcut undeva pe cìmp, in pàdure“, ceea ce constituie un indiciu cà imprumutul s-a fàcut de la pàstori. Ràspìndirea termenului spuzà in graiurile romànefti este aproape generala, el a fost notat in toate provinciile romànefti (ALR II, vol. I, p. 122, spuzà, intrebarea 3881— „ziceti spuzà?" ; ALRM II, h. 334, sunetid z in cuvintul spuzà). Despre sp->sp-, cf. Bàrbulescu, 101—104. Var. : spuz (Hrincenko, 191. Derivate, cu diverse sufixe : spuzàr’ 1° „unul dintre ciobani pe plaiurile hutule, in sarcina càruia intrà adusul apei, al lemnelor si incàlzitul ; aceastà din urmà obligatie face ca el sà fie ìntotdeauna plin de cenufà, de unde fi numele“ (Hrincenko, 190, citat dupà V. Suxevyc) ; 2° „un fel de vàtrai“ (Dzendzelivs'kyj, Rumunizmy, 58) ; spuzàr ,,id." (1°) e cunoscut, ca regionalism, fi in ucr. literarà Ukr.-russk.slovar', 475) ; spudzivn^k „vàtrai" ; spudz'ànyj, adj., de ex. ~ xlib „piine coaptà pe cenufà" ; spudz'ànyk „persoanà càreia ìi place sà stea pe lingà soba caldà" ; spudz'ànyk „lipie, turtà coaptà in cenufà" ; spudz'ànka „nume de oaie de culoare cenufie “ (Dzendzelivs'kyj, Rumunizmy, 59).
     1	Vezi si St. Gogolewski, lisi, XIV, p. 63.