GRAIURILE CEHE DIN BANATUL DE SUD	261
tendinta de scurtare a vocalelor lungi nu trebuie ìnteleasà ca fiind datoratà numai limbii romàne ; in dialectele cehe din care provin graiurile cehe bànà-tene (de pildà, in dialectul ceh centrai) 1 fenomenul scurtàrii cantitàtii lungi a vocalelor este frecvent. Dimpotrivà, vocalele scurte pot de veni prin lungire nu numai vocale semilungi, dar si vocale lungi. Astfel, etim. o scurt sub accent a fost inregistrat ò, ó in cuvinte ca : bòzi dulia (E.II), bózi dulia (E.I, IV) „curcubeu“, klóbouk (E.II) „pàlàrie“.
    Pentru scurtarea vocalelor lungi existà, de altfel, premise fiziologico-articulatorii2. ín limba cehà literarà, ca §i in dialecte, vocalele inchise ú, i pot deveni scurte sau semilungi in urma faptului cà durata lor de pronuntare este, in generai, mai scurtà, in comparatie cu celelalte vocale (ù = 12—14 sutimi de secundà, i = 14—20 sutimi de secundà, fatà de à — 19—30 sutimi de secundà). In lumina acestei observatii se explicà, credem, de ce vocala lungà d apare cel mai frecvent ca vocalà cu semilungime 3 : durata ei de pronuntare fiind aproape dublà in raport cu ú, l, scurtarea ei partialà reprezinta o nivelare cantitativà ìntre à si ú, i lungi (Expresia cifricà a acestei nivelàri ar fi 12,25 sutimi de secundà — adicà 24,5 : 2 — ceea ce este egal cu media vaiorii cuprinse intre 12—14 sutimi). Din acest motiv à este perceput incom-parabil mai distinct decìt ù, ì, a càror scurtare partialà reprezintà la valoarea medie 6,5, respectiv 7,75 sutimi de secundà. ín acela^i timp, constatarea lui Gh. Ciplea4 cà ú, i apar mai rar ca vocale semilungi in aceste graiuri — in comparatie cu á — este pe deplin justificatà teoretic : semilungimea acestora este, in fond, extrem de apropiatà de durata pronuntàrii vocalelor scurte, din care cauzà trecerea lui lì, i la stadiul intermediar al semilungimii nu mai are loc.
    2.	Accentui. Ca $i in limba cehà comunà, accentui este fixat pe prima silabà a nu isi schimbà locul in cursul flexiunii : 'zena (E.,B.,G.,R.,$.) „femeie“, ’vostavam (E. II) „locuiesc“ 'brabédk (R.I) „vrabie“, 'krumpaé (G.II, IV). „tìrnàcop“.
    Prepozitiile cu element vocalic atrag asupra lor accentui cuvintului pe care il preced: 'do Bosñaku (E.II, G.III, R.I) „la Moldova-Nouà“, ’na Bigru (E.II, G.IV) „la Bigàr“. Fórmele verbului auxiliar bit care servesc la formarea timpului trecut al verbelor, la fel ca si cele care formeazà modul conditional (bich, bis...), sìnt atone. Fàrà accent sìnt §i fórmele scurte ale pronumelor: ’dej mu to (E.III) ,,dà-i-o!“. Cuvintele atone alcàtuiesc o unitate tonica cu cuvìntul accentuai precedent: 'bit seni (E.II) ,,am fost“, 'Sii sme (E.II, IV ; R.II) ,,am mers“.
    3.	Vocalele a, à. Graiul de la Gìrnic, Bigàr, Ravensca si Sumita pàstreazà neschimbat in unele cuvinte a dupà consoanà palatalà (’a) : srSan (G.II ; S.I ; R.II, IV ; B.I, II) ,,o specie de viespe“, pi. srSani (R.II,IV), reSaio (G.I, II ; B.I, II ; S.II ; R.II, IV) „ciur“. Acest fenomen caracterizeazà dialectul
     1	J. H a 11 e r, Popis a rozbor lidové mluvy v péti podhpskych obcich, Praga, 1932, p. 85 ?i urm.
    2	B. Hala, M. Sovàk, Hlas-fec-sluch, ed. Ili, Praga, 1957, p. 166, 175.
     3	G h. Ciplea, art. cit., p. 216.
     4	Ibidem