VIITORUL IN ROMANA §1 BULGARA
201
verb la prezent précédât de da are acelasi rol ca si ste ìn exprimarea vii-torului1.
    Dintre autorii care considera ca ima (invariabil) sau imam nu formeaza un viitor propriu-zis amintim încâ pe L. Andreicin2, L. Beaulieux 3 (care intituleaza capitolul cu privire la aceasta problema „Substituts du futur") si I. Trifonov 4.
    Ìntr-o valoroasa monografie asupra graiului din Nevrokop K. Mircev observa cà formele verbului imam pentru exprimarea viitorului le-a ìntìlnit de cìteva ori ìn Sbornicul din Nevrokop, dar ca nu le-a auzit in vorbire 5. Dimpotrivâ, VI. Gheorghiev subliniaza existenta unui viitor format cu ima mai aies în vorbirea curentâ, aratìnd totodata paralelismul care exista ìntre constructia din bulgara si romànescul am sa fac ®. In sfìrsit, citam aici parerea lui Stoiko Stoikov, care considera câ auxiliarele X-kuit* si hammh din vechea bulgara s-au diferentiat, primul folosindu-se pentru forma afirmativa de viitor, iar ultimul pentru forma negativa 7.
    Din veacul al XIII-lea si al XIV-lea Jf-tui* devine aproape singurul auxiliar pentru formarea viitorului ìn forma afirmativa 8. Documentele valaho-bulgare din sec. XIV —XV contin ìnceputul formàrii viitorului cu uit;r + un verb précédât de da. Aceleasi documente pâstreazâ ìnsà multa vreme vechea forma de viitor cu infinitivul 9.
    Stoiko Stoikov presupune ca ìnlocuirea infinitivului cu conjunctivul a ìnceput prin sec. al XVI-lea çi s-a terminât prin sec. al XVIII-lea10. Probabil dupà aceasta data particula da din forma de viitor sta da pisa a ìnceput sa cada, dìnd nasiere viitorului de astàzi Ste pisa.
    Dacà datarea acestui procès propusâ de Stoiko Stoikov este întemeiatâ, atunci faptele vorbesc dar ìmpotriva parerii lui Eugen Seidel. Viitorul de tipul voi bea in limba romàna este mult mai vechi decìt ste pisa din bulgara.
    Ìn cele mai vechi documente de limba româneascâ se gasesc atestate forme de viitor cu voi, veri, vei, va, vom, vrem etc. plus infinitivul scurt. Ovid Densusianu citeazà un mare numâr de exemple din Psaltirea Scheianà, Palia
    1A. Todorov Balan, Hoea ób.iiapcKa zpaMamuKa 3a ecHKozo. DflJI mpau. 3a dyMume, fase. Ili Ver bui, Sofia 1958, p. 330.
     2	OcHomta ób.ieapcKa ¿paMamuKa, Sofia 1942, p. 312.
     3	Grammaire de la langue bulgare, Paris, 1933, p. 341.
    4	3nauenue uà CAOMHume (onucameAHume) òbòeufu ape Me Ha e noeoóbASapcKun H3biK in «IlepHOüHHecKO cnHcaHHe Ha ótrapcKOTO Khhxcobho flpyacecTBO b Coí¡>hh» Plovdiv, 1908, fase. 9—10, p. 3.
     5	K. Mircev, HeepoKoncKunm eoeop, Sofia, 1936, p. 83.
     6	VI. Gheorghiev, Bb3HUKeane uà hobu caojkhu c/iopMU ac cnoMoeameAen t’.ui.’O.i umom in « M3BecTHH Ha HHCTHTyTa 3a 6i>jirapcKH c3hk » Sofia, 1957, p. 43.
    7	Stoiko Stoikov, Oôpa3yeane Ha òbdeu/e epeMe (cfiymypyM) e coepeMeHHUH ObA-zapcKu e3UK ìn « E3MK0BeaeH0eTH0rpa4>eHM mcneaBamn b naMeT Ha aKaaeMHfca Ctosh PoMaH-ckh » Sofia, 1960, p. 240.
    8	Ibidem p. 240.
     9S. B. Bernstein, PaJbiCKanu'i e oÔAacmu ôoASapcKoü ucn.opimecKoü duaAeKtno-Ao¿uu vol. I, %3biK ea.iuuicKux ipaMom XIV —XV ee, M-L. 1948, p. 206.
   10 Stoiko Stoikov, art. cit., p. 241.