INFLUENTE LIMB1I ROMÀNE ASUPRA LIMBII UCRAINENE
159
e larg räspindit (ALR, s.n., IV, h. 1116, p. c. 47, 95, 105, 130 172, 250, 279, 316 325, 334, 784, 836 ¡-s.a.).
    lavuty, pi. tantum „läutä“, „vioarä“—in Galitia (¿elechowski, 395) Etimol. : < rom. lauta, cf. tc. lavi a, neogr. /.aovra, alb lahutè, bg. lauta (Scheludko, 137, DLRM, 450), prin rom. dial. lauüti. Desre mi > vu, vezi § 18.
    lej, genit. sg. léja „unitate bäneascä in Romània“—-in limba literara (Ukr. -russk. slovar', 437). Etimol. : < rom. pi. lei „id.“, de la care s-a refäcut un nominativ sg. lej.
     lelika „lelitä“ -—in graiurile de vest (¿elechowski, s.v.). Etimol. : < rom. dial. lelicä „id.“ (Transilvania) < léle „mätufä“, cu sui. diminuì, -icà (Miklo-sich, EWSL, 167, Scheludko, 137, Candrea, Dict. Ib. rom., 705, Mihäilä, 126).
    lévurda „pianta Poligonum Bistorta L“ (¿elochowski, 399, Hrincenko, 350), cunoscut in ucr. literara (Ukr.-russk. slovar', 434, cu sensul de Alium ursinum L). Etimi. : < rom. leurdà „id.“, cf. alb. hudhèr, hundhèr, hurdhè, (Scheludko, 137, Rosetti, II, 115, Giuglea—Ghergariu, 29—30), prin rom. dial. léutirda, unde uu >vu (vezi § 18).
    lok „teren“, „loc“ — in graiurile bucovinene. Etimol. : < rom. loc < lat. locus (Kaluzniacki, 17, Sàineanu, Istoria, 275, Candrea—Densusianu, 151, nr. 1004, Scheludko, 134, Cränjalä, 432, Roseiti, V, 119).
    l'iintra „barca lunga fi ingustä“ — in regiunea Ekaterinoslav sau Harkov (Hrincenko, 389). Etimol. : < rom. lüntre < lat. vulg. lunter < clas. linter (Scheludko, 137, Candrea, Dict. Ib. rom., 730), Termenul e cunoscut pe tot cuprinsul Romàniei (ALR, s.n., Ili, h. 849, luntre).
    luzer (accent?) „lujer“—in graiurile de stepà (Zavorotna, 25). Etimol.:
<	rom. lüjer, de origine necunoscutà (Candrea, Dict. Ib. rom., 727).
    l'ynta „linte“ — in graiurile bucovinene. Etimol. : < rom. Unte < lat. lentem. Termenul nu are sinonime in aceste graiuri (Stolbunova, 74). lyntra, vezi l'untra.
M
    macug, vezi macüga.
    macüga „mäciucä“ (¿elechowski, 431). Etimol. : < rom. dial. maciücä
<	mäciucä < lat. 'matteuca (Miklosich, Fremdwörter, 35, EWSl., 179, Candrea-Densusianu, nr. 1036, Scheludko, 138, Rosetti, V, 121). Var.: matug, despre care vezi § 29. Ìmprumutul a pàtruns fi in polonà : maczuga (Wedkiewicz, Dyalekt, 450).
    mahalä „mahala“ — in graiurile bucovinene (Stolbunova, 74). Etimol.:
<	rom. mahalä < tc. mahalle „id.“, intrat in romàna in sec. XVII (Candrea, Dict. Ih. rom., 738, Rosetti—Cazacu, 334), Termenul nu are sinonime in aceste graiuri.
    màhura „munte inalt“ (Hrincenko, 396). Termen bine cunoscut in Carpatii Nordici si ca toponim (Rozwadowski, 313, Wedkiewicz, Emprunts, 124—127, Stieber, Toponomastyka, Dzendzelivs'kyj, Vivcars'ka leksyka, 212, nota 1 f.a.). Etimol. : < rom. mägurä „colina“, cf. alb. magulè (Kaluzniacki, 21, ( andrea, 404, Sobolevskij, s.v., Scheludko, 138, Sarovol’s'kyj, 55, Hrabec, 42, Rosetti, II, 115 fi V, 121). ìn documentele ucrainene termenul este atestat din sec. XIV—XV (Xudas, 145).