164
EMIL VRABIE
dial, nanáfá „id.“, cu suf. -k-a. J. Dzendzelivs'kyj respinge, cu argumente convingàtoare, pàrerea cà in graiurile ucr. acest termen n-ar proveni din rom. (Leksyka, ibid.). ímprumutul se va fi fàcut de la forma articulatà, vezi § 30. Corelativ mase. : nanásko Io „nanas“ (la botez) — in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Atlas Transkarp., h. 49, p.c. 1—27, 31—62, 66—88, 90, 92—101,103—112, 127—133, 154,159, 160,163—168, 184, 191, 193, 196—206, Izoglosy, 17) fi in alte graiuri sud-vestice (Malecki — Nitsch, h. 29, p.c. 39, 40) ; 2° „nànaf" (la nuntà) — in graiurile nistriene, podoliene, de stepà (Dejna, ibid., ¿ylko, ibid., Dzendzlivs'kyj, Leksyka, ibid.). Ca regionalism, termenul € cunoscut fi in ucr. literarà (Ukr.-russk. slovar', 624. cu un citat din I. Franko). Etimol. : < nanáska, cu suf. motional -o. Derivat : nanàSéyty „a nàfi", cu suf. -y-ty.
    nanàsul „nànaf“ (la nuntà) — in graiurile de stepà din bazinul inferior al Nistrului (Dzendzelivs'kyj, Leksyka, 29—30). Etimol. : < rom. dial, naná-$ul ,,id.", formà articulatà de la nanas ,,id.", vezi § 30. Derivate : nansuluvàty „a nàfi" (la nuntà), cu suf. verbal -ova-ty, vezi § 33 ; nanasuluvariria „nàfit“ (la nuntà). Vezi fi nanáska.
    négura „negurà“ — in graiurile hutule (Hrincenko, 542—543). Etimol.:
<	rom. négurà < lat. nébula (Scheludko, 139, Zylko, 97, Candrea, Dict. Ib. rom. 832). Termenul négurà e larg ràspìndit in romànà, inclusiv in Maramuref, de unde a putut trece ufir la ucraineni (vezi ALR, s.n., Ili, h. 795, ceatà).
     néhyn „neghinà“ (¿elechowski, 505). Etimol. : < rom. neghinà (Miklosich, EWSl., 212, Candrea, 406). In rom.—de origine necunovcutà sau, poate, din lat. +niglina (Scriban, 862, DLRM, 535). Despre accent, vezi § 35, pct. c, iar despre rom. -à > ucr. -0, § 29.
     nepít Io „fiul .'-urorii sau fratelui" ; 2° „fiul fiului sau fiicei“ ; 3° „rudà mai ìndepàrtatà" — in gra urile nistriene fi in alte graiuri de sud-vest (¿elechowski, 518, Dejna, 124). Etimol.: < rom. nepót ,,id." < lat. nepotem (Scheludko, 139) ; despre i, vezi § 15. Var. : nepót. Punerta la indoialà a acestei etimologii (Dzendzelivs'kyj, Leksyka, 21), cit fi, mai ales, incercarea de a explica termenul ucr. printr-un cuvint si. com., deci neatestat, provenit din
i.	-e. +nepot (Bur'aéok, 55 fi 75—76), sint neintemeiate. In afara factorului geografie (ràspìndire in graiurile ìnvecinate cu romàna), trebuie sà se tinà seamà fi de cel semantic. Astfel, in ucr. comunà se face o distinctie netà ìntre Io fi 2°, pentru ficcare existind termeni speciali, de origine slava : vnuk sau vnucá — cu sensul Io, fi séstryc, sestrinec sau bratànyé — cu sensul 2° (cf. Deutsch-ukr.Wórt., 152, 373). Òr, in romànà nepót inseamnà, ca fi ucr. dial. nepít sau nepót, atìt „Enkel", cit fi „Neffe". nepót vezi nepít. nótelyna, vezi nótenyna
    nótenyna „un fel de lìnà de oi" -— in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Vivcars'ka leksyka, 110). Etimol. : < ucr. + nóten < rom. noáten, cf. rom. noàtenà „lina, mai ales neagrà, de pe noateni sau de pe cirlani" < lat. annotinus „de anul trecut", cu suf. -yna. Var. : nótelyna. Despre ó, vezi § 17, iar despre l, § 22, pct. f. In rom. adj. noàten(à) e larg cunoscut (ALRM, s.n., I, h. 255).