414
ELENA LINTA
vechi fiind uricul dat de $tefänitä Voievod staretului Iosif la 23 aprilie 1520, prin care contribuie la terminarea bisericii si ímpodobirea ei.
    ín secolul al XVI-lea mänästirea Bisericani a fost un centru modest, cu putin i cälugäri $i micä insemnätate in cultura vremii. La sfinitili acestui secol insä $i in secolul urmätor, cunoaste o epocä de inflorire, fiind sprijinitä de mitropolitii Nicanor si Anastasie, de domnii Ion Vodä, Eremia Movilä, Miron Barnovschi, Vasile Lupu ji de familiile de boieri Ba^otä, Buhusi, Ciolpan, Präjescu si aitele.
    Í n aceastä perioadä de inflorire 1, datoratä in mare mäsurä egumenului Parthenie, scrierea de « cärti sirbe^ti » ajunge indeletnicirea de cäpetenie a cälugärilor de la Bisericani. Faptul acesta este cu atit mai marcant cu cit in restul Moldovei preocuparea pentru copiatul si tälmäcitul cärtilor slavone scäzuse foarte mult in acea perioadä. Astfel, Bisericanii reprezintä o inflorire tirzie a culturii slavone, insä nu rämin in urmä nici in ceea ce priveste interesul pentru scrisul románese. Aici s-a scris la 1652 de cätre un cälugär Misail, un Apostol románese (Biblioteca Academiei ms. 69), s-a trads din slavonä Viata lui Andrei din Creta si áltele.
     Cärtile copiate la Bisericani vor sluji pinä tirziu drept exemplu de corec-titudine si vor fi folosite in $coli, dupä cum reiese dintr-o insemnare rämasä din 1716 : « Acestu izvod de praxiu iast a sfintei mänästiri Besärecani si s-au adus aici la Episcopie la Roman la scoalä, pentru treaba invätäturii » (Biblioteca Academiei ms. 69 f. 591).
    Din acest centru de culturä slavonä s-au ridicat unele figuri importante pentru ierarhia bisericeascä, cum a fost, de exemplu, Pahomie, ajuns mitro-polit al Voronejului2.
    Din bogata bibliotecä a mänästirii, in a doua jumätate a secolului al XIX-lea, cind a descris-o Melchisedec, mai rämäseserä doar 58 de cärti si manuscrise s.
    A doua inventariere a fondului de cärti de la Bisericani, efectuatä in toamna anului 1904 de Al. Lapedatu4, atestä o nouä micsorare considerabilä la bibliotecii.
    Pomelnicul slavon nu este mentionat in nici unul din inventare. ín 1892 el se afla la Iasi (nu stim anume in care depozit), unde — dupä cum am arätat — a fost studiai de G. Ghibänescu. ln prezent se gäseste in fondul de manuscrise al Bibliotecii Universitäre din Cluj (ms. 4363).
    Este un manuscris din secolul al XVH-lea, lacunar, scris pe hìrtie bine conservata, 17 X 24 cm., cu filigran predominant ancorä in cere cu stea deasupra (fabricä venetianä, Briquet, I, p. 40—41). Scrisul are caractere
     1	Aceasta este totodatà epoca in care a^ezàmintul inceteazà a se mai numi Schilul stare-Inini Iosif sau Bisericufà (nume dat de ¡jtefàni^à datorità dimensiunilor restrinse ale edificiului) ?i incepe sà se numeascà Bisericani—cf. Arhimandritul Partenie, op. cit., p. 20-22.
   2	N I o r g a. Istoria bisericii romànesti, Bucure$ti, 1929, I, p. 398, II, p. 92, 97.
     3	Dintre tipàriturile de valoare semnalàm Tetraevanghelul tipàrit la Moscova in 1716 adus — dupà cum reiese dintr-o insemnare — de càtre egumenul Antim Cre^u, la 1722. O altà carte valoroasa din aceastà biblioteca era Mineiul in douà volume tipàrit la Buzàu in 1692
si dàruit mànàstirii de càtre Constantin Cantacuzino «biv vel stolnic » in farà Romàneascà.
     4	Al. Lapedatu, Manuscrisele de la Bisericani si Ràsca, Bucurejti, 1906.