CONTRIBUTI! la STUDIUL LITERATURII OMILETICE
351'
    Fragmentul a fost reprodus dupä o versiune slavä, nu dupä originalul grecesc. Astfe a procedat Neagoe $i cu alte omilii $i izvoare, pe care le-a folosit in opera sa. Traducerea in limta romàna este independentà de tra-ducerile mai \ echi ale acestei omilii. Se pare cà §i versiunca slavà folosità de Neagoe avea unele deosebiri fatà de originalul grecesc, cum reese din unele lipsuri $i adausuri subliniate $i in fragmentul citat mai sus. S-a omis in ver-siunea rcmàneascà din Inv. lui Neagoe fraza „Si pe cel din urtnà -l milueste si pe primul il mingie". Are in plus expresia „de la mila la cea bogatà". in originalul slav era: „bcgatii ^isàracii, unul cu altul...“ Prin aceastà schimbare, Neagoe trece la concluzia pentru care reprodusese intregul fragment :
     «Intr-acest chip primeve -mà si pe mine ocaeanii $i ticàlosul intr-aceasta vreame de nevoe §i sa nu porne^ti urgia ta pre mine... »
     Neagoe era un om religiös. Era un reprezentant de elità al culturii bise-rice^ti $i al literaturii slavone din vremea sa. Unchii sài Craiove^ti 1-au crescut mai ìntìi la mìnàstirea Bistrita §i apoi ca ajutor al lui Nifon. De aceea Neagoe a zidit $i a inzestrat numeroase biserici $i minàstiri din tarà $i din stràinàtate V El cunoa^tea adinc Scriptura ?i literatura omileticà. Citeazà cu u^urintà nu numai din scripturà, dar ?i din literatura patristicà-bizantinà. Face aceasta chiar in pisania minàstirii Arge^ului, pisanie, care pcartà de fapt acela^i mesagiu mindru pe care 1-a exprimat Neagce $i prin limbajul mai greu de inteles al sculpturii si picturii neintrecutei sale ctitorii2, in fata càreia vibràm de f moti iestetice ?i astàzi. Neagce lupta pentru desavir^irea spiritualà, pentru realizarca fiumcsului mcral $i estetic in lumina ideolcgiei $i culturii creatine.
    In „ìnvàtàturi“ ne apare uneori umil ca un càlugàr. Ar pàrea cà poartà pe ccn^tiintà vreun pàcat. Se ccnsiderà adesea „nevredenic, pàcàtos — oka-janyi — .si „ticàlosAcest lucru reese bine $i din felul cum a reprodus «>i comentat fragmentul din omilia despre inviere, atribuità de traditie lui Ioan Hrisostomul pe care chiar Neagoe il citeazà in pisanie ca autor al Cazaniei 3.
     Convingerea cà cmul e pàcàtos, dar cà el poate fi ertat §i mintuit pentru cà si milostivirea lui Dumnezeu e mare, se poate urmàri ca un fir ro$u nu numai in „ìnvàtàturile“ sale, dar $i in pisaniile incrustate pe lespedele din fata màiastrei sale ctitorii de la Curtea de Arge?. Aceste pisanii sìnt scrise intr-adevàr in acela^i stil ca si ìnvàtàturile. In pisania din dreapta figureazà §i numele lui Neagoe « Io Neagoe... care le-a scris ». Aceasta constituie incà un argument in favoarea autenticitàtii „ìnvàtàturilor...“ 4 Si in pisania din stinga Neagoe apare tot a$a de umil $i de pàcàtos ca $i in unele capitole din Ìnvàtàturi. Aceasta ne apare nu numai ca un rezultat al religiozitàtii ?i al
     1	Astfel a ìnceput mitropolia din Tirgovi^te, a zidit bisericufa din Ostrovul Càlimàne^ti-lor, cea din Scheii Bra^ovului, a ajutat si zidit minàstirile din Athos etc. N I o r g a, Introduci:re la editia Ìnvàtàturilor lui Neagoe, Vàlenii de Munte, 1910, p. V—VI.
  2	Emil L ä z ä r e s c u, Biserica minàstirii Argesului, Bucure$ti, 1967, p. 42.
     3	Yczi semnalarea fragmentului din omilie cu texte fsi considerafiuni la N. D r ä g a n u„ Douà manuscripte vechi: Codicele Teodorescu si Codicele Martian — studiu si transcriere, Bucu-re^ti, 1914, p. 17—19 ?i note.
     4	Omilia pentru inviere se cunoa§te §i in versiunea amplificata a lui Ioan Caleca. A fost tradusä in slavona rusà in Cazania de la Zabludov (1569) $i tradusa apoi in limba romàna de Coresi (1581). Izolat se pàstreazà §i in Codicele de la Ieud. Aceea^i omilie este reprodusà si de T. C i p a r i u, Crestomatie sau analecte literare, Blaj, 1858, p. 33—40. Fragmentul folosit de Neagoe se aflà la pag. 37—38: „Cifi de in ceasul de intài lucrat-af..."