204
GH. BOLOCAN
Prin urmare, ìn únele puncte cele doua paradigme se amestecà. 0 mentitine spedala trebuie facutà cu privire la ìnlocuirea pers. 4, 5 (avem sa cîntâm, aveti sa cintati) cu fórmele o sâ cîntâm, o sa cìntati (v. púnetele 182, 682, 729, 987). Contaminarea celor douà paradigme (avem sa cîntâm, aveti sa cìntati cu o sâ cîntâm, o sâ cìntati) se face, în primul rînd, pe baza apropierii dintre cele douá auxiliare.
     în dezvoltarea celor douà auxiliare, în istoria limbii romàne existâ directii cu totul opuse. Viitorul eu a avea 4- infinitivul, atestat într-o epoeà veche, manifestà o puternicà tendintâ de disparitie, fiind în general înlocuit, cam din secolul al XVIII-lea, eu forma aux. 4- conjunctivul. Din aceastâ formâ se dezvoltâ ceva mai tîrziu viitorul cu auxiliarul invariabil de tipul o sâ cint. Dimpotrivâ, viitorul cu voi 4- infinitivul capàtà o mare extensiune, pe cînd voi 4- conjunctivul devine din ce în ce mai rar.
  Structura viitorului a avea 4~ infinitivul, a avea 4- conjunctivul permite intercalarea între auxiliar si verbul predicativ a unui pronume personal în cazul dativ sau acuzativ.
    Constructiile am a-mi cumpâra niste cârti, ai a-ti cumpâra niste cârti, are a-§i cumpâra niste cârti sînt corecte în limba românâ si în ele auxiliarul poate fi înlocuit prin trebuie. Dimpotrivâ, constructiile voi a-mi cumpâra ... vei a-ti cumpâra, va a-p cumpâra nu sînt corecte cu exceptia persoanei I unde voi poate fi înlocuit cu doresc, vreau. Acelasi lucru se observa si în constructiile cu un pronume în cazul acuzativ: are (o) sâ-l vadâ si va sâ-l vadâ. Viitorul de tipul o sâ cìnt, din punctul de vedere discutât aici, se comportâ ca viitorul de tipul am sâ cìnt. Dacâ am considera pe o ca provenind din va ràmìn neclare cel putin douà probleme:
    a)	de ce o formâ de viitor popular cu o ( < va) apare ulterior formei cu am 4- conjunctivul?
    b)	de ce viitorul cu o + conjunctivul se comportâ din punct de vedere sintagmatic ca am 4- conjunctivul si se deosebeste de voi 4- conjunctivul?
    Se mai poate adâuga un fapt de o deosebità importantâ. în púnetele 848 (Strehaia-Mehedinti), 836 (Peçtisani-Gorj) si 812 (Gràdistea-Gorj) Rodica Orza1 citeazà fórmele ai cìnta, ati cìnta identice formai cu conditionalul prezent. Autoarea este de pàrere cà ar fi „exagerat sà consideràm aceste forme drept reminiscente ale limbii secolului al XVI-lea".
    La fórmele de viitor citate de Rodica Orza ar fi de adàugat si forma ati sâ cìntati, prezentâ la Strehaia (graiul natal al autorului articolului de fatà). Auxiliarul acesta trebuie interprétât ca o formâ scurtâ provenitâ din aveti. Se poate proba ìn felul acesta câ în structura viitorului cu a avea 4- con-junctivul existà pentru persoana a 5-a douà forme: aveti sâ cìntati si ati sa cìntati. Auxiliarul scurt a fost desigur pâràsit datorità, probabil, pericolului de omonimie dintre viitor çi conditionalul prezent.
    B)	în ceea ce priveçte dezvoltarea auxiliarului invariabil o (din au), nu este vorba de un procès izolat. în graiurile din Banat si Tara Hategului 2,
      1	Op. cit., p. 236.
     2	Cf. J. Byck, Doubles désinences en roumain în «Bulletin Linguistique» IV, 1936, p. 201.