158
EMIL VRABIE
în special la stìna“ (DA, I, p. II, 961, Candrea, Did. lb. rom., 365) < scr guzba sau magh. guzsba (Scheludko, 136, Sarovol's'kyj, 60).
    kycéra „munte acoperit cu padure, dar nu pînâ la vîrf", „culme împâdu-ritâ“ —la hutuli si în alte graiuri carpatice, iar ca regionalism — çi în limba literarâ (¿elechowski, 344, Hrincenko, 241, Ukr.-russk. slovar', 331). Apare frecvent çi ca toponim (Rozwadowski, 313, Hrabec, 129). Etimol. : < rom. chicerâ „id.“ (Scheludko, 134, Crânjalâ, 432, Hrabec, 39), de origine necunoscutâ (Ciorânescu, 169). Dupa unii, ar fi un termen românesc strâvechi, anteroman (DA, I, 347, cu trimitere la N. Drâganu. „Dacoromania“, I, 117—129). Var. : kÿcira, kylira. Derivate : kycirka, kycirka, cu suf. diminut. -k-a. kÿmpa, vezi kémpa.
    kyrd „turmâ de oi“ — în graiurile carpatice si de stepâ (Hrincenko, 239, Zavorotna, Osoblivosti, 14—15). Etimol. : < rom. cîrd ,,id." < si. de sud, cf. scr. krd ,,id.“ (Berneker, 666, Scheludko, 134, Puscariu, Lb. rom., 308, Mihâilâ, 81). Dérivât propriu : k</rdyk 1° „mica parte dintr-o turmâ de oi" ; 2° „turmâ de oi care urmeazâ sâ fete" (Hrincenko, ibid.) < kyrd -f- suf. diminut. -yk.
     kyrlÿh „bâtul lung eu cîrlig al ciobanului de la oi" — în graiurile carpatice si de stepâ, precum si în velicorusa meridionalâ (Hrincenko, 349, Programma, întreb. 252, Dal', 349). Etimol. : < rom. cîrlig (Candrea, 403, Scheludko, 130, Vasmer, REW, II, 266, Crânjalâ, 441, Rosetti, V, 121), cunoscut eu acest sens în Moldova, Transilvania, Banat, Oltenia ,Muntenia si Dobrogea (ALRM, s.n., I, h. 265, catâ). Este o creatie româneascâ, sau un împrumut din bulgarâ (Capidan, Raporturile, 204—205, Ciorânescu, 194, DLRM, 153). Var. : gyr-lÿga. Despre g-, vezi § 22, iar despre -a, § 26. kyrz, vezi kyrza.
    kÿrza „bîtâ ciobâneascâ" (¿elechowski, 343). Etimol. :< rom. cîrjâ „id." < v. si. de sud (Candrea, 403, Scheludko, 134, Crânjalâ, 438, Rosetti, V, 120, Ciorânescu, 193). Din ALRM, II, h. 174, cîrjâ, rezultâ câ termenul e cunoscut în toate provinciile românesti, afarâ de Maramures. Cu sensul de „catâ", cîrjâ a fost notât în p.c. 29 si 605 (ALRM, s.n., I, h. 265). Var. : kyrz (cf. § 26).
L
    laistyj „negru" (despre oi) — în Galitia si în graiurile transcarpatice (Hrincenko, 341, Hrycak, Evfemizmy, 21). Etimol. : < rom. lai ,,id." < lat. labes „patâ“ neagrâ", cu suf. adjectival -ist-yj (Candrea, 408, Wçdkiewicz, Emprunts, 121, Scheludko, 137, DA, II, p. II, 85, Crânjalâ, 444, Rosetti, V, 121, Ciorânescu, 462). Pârerea câ în românâ laie ar proveni din rusa sau polonâ (Briiske, 29) este neîntemeiatâ.
    lâpta „lapte" — în argoul cîntâretilor ambulanti ucraineni (Horbatsch, Argo, 39). (Etimol. : < rom. lâpte < lat. lactem. Rom. e va fi fost interprétât de ucraineni ca o variantâ a lui !y\, care apare la genit. sg. fem. ; de aici a fost refâcut un nom. sg. în -a.
    latura „terci pregâtit de ciobani pentru cîini" — în graiurile de stepâ — Herson (Hrincenko, 348). Etimol. : < rom. lâtüri < lat. lavaturae (Scheludko, 137, Candrea, Diet. lb. rom., 698), prin rom. dial, lâtûri. în românâ termenul