INFLUENTA LIMB1I ROMANE ASUPRA LIMBII UCRAINENE
nu este convingätoare, ìntre aitele, pentru motivili cä separa produsele pàsto-resti si, in primul rìnd, brinza, (la slavi de origine incontestabil romàneascà), de vasul cel mai important in care acestea se prepara fi se pästreazä—pütina. Aceastä legatura strinsä dintre brinza fi putinä rezultä, de altfel, din insefi dictionarele ucrainene, care, in majoritatea cazurilor, specifica destinati’a vasului : „pentru lapte“, „pentru prepararea brìnzei de oi‘‘.
    putyno, vezi putfna.
R
     ravaä, vezi revds.
    redykàty „a muta“ (?)—in graiurile lemkoviene. Gr. Nandris a notat la 7 iulie 1928, la o stinä situata la sud de Zakopane : redikàmy na dolu „cobo-rim la vale“, „ridicäm stina fi coborìm la vale“ (Nandri?, 143), Etimol. :
<	rom. dial. a radica „a ridica“ < lat. eradicare. Termenule cunoscut fiprin alte parti la slavii din Carpatii Nordici (Wedkiewicz, Emprunts, 128, Programma, intreb. 402).
    remygàty, vezi rumegaty.
     répeda „pantä foarte abruptä“ — in graiurile transcarpatice meridionale. Etimol. : < rom. répede (Hrycak, Rumuns'ki zapozycen'n'a, 15), probabil prin dial. ràpedea, forma articulatä de feminin < lat. rapidus.
    revàs 1° „socoteala laptelui muls" (la pästorii hutuli) ; 2° „socoteala lemnelor täiate, a zilelelor lucrate etc." — la täietorii de lemne hutuli (Hrin-cenko, 9). Etimol.: < rom. ràvàs „crescäturä“, „dungä“ — inclusiv pe bätul de mäsurat laptele in putinä, la stinä (Transilvania, Maramuref), cf. magh. rovàs si scr. ròvàs (Scheludko, 141, Candrea, Dici. Ib. rom., 1051). Var. : ravàs < rom. dial. ravàs.
    rezés „räzef“ < rom. dial. räzäs, termen specific pentru Moldova (Cràn-jalà, 431, Rosetti, V, 119, Rosetti—Cazacu, 212).
    rósa „nume de caprä rofcatä“ — in graiurile carpatice. Etimol. : < rom. dial. rósa „rofia“, forma articulatä de genul feminin de la rófie, masc. rósu
<	lat. rOseus (Candrea, 400, Crdnjalà, 438, Rosetti, IV, 120). Vezi si 30.
     rumegaty 1° „a rumega“ (despre vite) ; 2° (vulg.) „a mìnca“ (despre oameni)
—	in graiurile carpatice. Etimol. : < rom. a rumega (1°) < lat. rumigare (Meyer-Lübke, 614, nr. 7740, Miklosich, Wanderungen, 11, EWSl., 275, Candrea, 401, Scheludko, 141, Sarovol's'kyj, 55, Crànjalà 372, Dzendzelivs'kyj, Rumunizmy, 59, Rosetti, V, 121). Räspindire : in graiurile transcarpatice (Dzendzelivs'kyj, Atlas Transkarp., h. 91, p.c. 109, 110, 126, 129—212, adicä in 84 de localitäti ; cf. si zicätoarea so korova naharmydze, toto y rumydze „Vaca ce mänincä, aceea fi rumegä“ — in p.c. 209) ; in graiurile lemkoviene (Stieber, Atlas, lemk., VIII, h. 387, p.c. 4—9, 11, 13—18, 20—24, 26—30,
32—34, 37, 42, 43, 47, 49, 52, 55, 56, 58, 63, 67, 69—71, 73, 75—77, adicä in 44 de localitäti) ; in graiurile din Galitia (Malecki—Nitsch, h. 25, diverse variante fonetice, in p.c. 5, 7, 40; h. 161, p.c. 5, 7, 21, 25, 40. Var.: remygàty, cunoscut fi in ucr. literarä (Ukr.-russk-slovar 36, Slovynk movy Sevcenka, II, 192), cu derivatele : remygdn'n'a „rumegare“, „rumegat“ (ibid.), rozremygätys'a 1° (despre vite) „a rumega indelung“ ; 2° (despre oameni) „a minca indelung“ (Hrincenko, 54).