VIITORUL IN ROMÀNA ÇI BULGARA 207 de viitor existente in limba bulgara, numai cinci se gàsesc si in romàna. Doua din eie presupun, cel putin in parte, o actiune a limbii romàne asupra limbii bulgare, iar celelalte, identice din punctul de vedere al structurii sintactice, nu pot fi explícate in limba romàna prin model bulgar, din cauza unor dificultad fie de cronologie, fie de circulatie a acestor forme in cele doua limbii Cercetarea acestei probleme nu poate fi considerata ìncheiata. Scopul nostru a fost de a pune sub semnul indoielii o serie de pareri mai vechi çi de a schita un cadru menit sa duca la rezolvarea problemei. Drumul cel mai sigur spre acest tel este studierea paralela a documentelor vechi in cele doua limbi, precum si cercetarea pe baza unor ánchete speciale a graiurilor. 3AMEHAHMH no nOBO/lY By^YlllErO BPEMEHH B PyMblHCKOM H EOJirAPCKOM itfbIKAX (Pe3K3Me) B aaiiHoti CTaTbe HCCJieayiOTca b cpaBHHTejibHOM njiaHe cnocoòbi 06pa30BaHHH 6y;iymero BpeMÊHH B pyMblHCKOM H ÒOJirapCKOM ÍHblKax. Oco6oe BHHMaHMe yflejIilCTCH pa3rOBOpHbIM (jjop-MaM THna o sa scriu. am sâ scriu m pyMHHCKoro a3biica h cooTBeTCTByiomHM $opMaM umüm da nuuta, UMa da nuuta H3 òojirapcKoro. (IpHBoziiiTCH flOKasaxe.abCTBa Toro, hto pyMbiHCKoe 6yaymee bpcmh 00pa30BaHH0e npn tioMoiuM nrarojia a avea (OTKyaa npoHcxojjMT h BcnoMoraTejibHaa necnparacMaa (j)opMa o) — 3to yiiacjiejioBaHHaa ot naTbiHH Mop4>oj!ornHCCKaí¡ KaTeropna. CooTBeTCTByiomHe t))opMbi 6on-rapcKoro «3biKa hbjihiotc» pe3yjibTaTOM bjihhhhs pyMbiHCKoro H3biKa nacjionBmcrocn Ha 6ojiee crapbie Moaenu, bo3hhkuihc, no Bceii bcpohthocth, noa bjihhhhcm rpenccKoro a3biKa. OBSERVATIONS CONCERNANT LA FORMATION DU TEMPS FUTUR DANS LES LANGUES ROUMAINE ET BULGARE (Résumé) Dans cet article, l’auteur étudie, à l’aide de la comparaison, les modes de formation du futur en roumain et bulgare. Il accorde une attention toute spéciale aux formes futures du type o sâ scriu, am sâ scriu, du roumain, ainsi qu’aux formes UMaM àa nuuia, UMa da nuuta, du bulgare. L’auteur aboutit à argumenter une thèse selon laquelle le temps futur de la langue roumaine, formé à l’aide de l’auxiliaire a avea (d’où provient aussi cette forme invariable o), représenterait une catégorie morphologique héritière de la situation de la langue latine. Les formes correspondantes du bulgare ne seraient que le résultat de l’influence de la langue roumaine se superposant aux modèles apparus plus anciennement, probablement sous l’influence de la langue grecque.